Societatea civila propune partidelor un pact prin care oamenii politici sa-si ia angajamentul ca nici inainte, nici dupa alegeri sa nu mai faca schimbari institutionale: nu vor schimba seful DNA, seful Justitiei si conducerea ANI si vor adopta noile coduri (penal si civil), precum si procedurile acestora pe baza legislatiei europene. In felul acesta se va da o continuitate in actiunile acestor institutii si se va vedea o evolutie pozitiva in lupta impotriva coruptiei.OK, suna bine... Ce putere au insa acesti reprezentanti ai societatii civile? In conditiile in care societatea civila, in sine, este detasata de tot ce se intampla? De ce s-ar teme politicienii de societatea civila cand procentajele prezentei la vot sunt de 35% cand in campaniile electorale toti dau pomeni si jumatate din votanti sunt convinsi sa voteze prin aceste pomeni? Ramane un procentaj de 17% din populatia votanta implicata in viata societatii si in problemele reale ale tarii... ce inseamna 17% ? Cu ce ii putem impiedica pe oamenii politici sa-si rezolve afacerile si sa-si largeasca ariile de influenta prin legi si ordonante favorabile, prin plasarea de oameni controlabili in posturi-cheie si obtinerea de decizii in consecinta?
Notarii publici semneaza acte false si inchid ochii la tranzactii de terenuri si locuinte furate.Parlamentarii refuza sa-si dea acordul privind inceperea urmaririi penale pentru colegii demnitari, probabil pe ideea logica: “daca data viitoare va fi dosarul meu?”. O mana spala pe alta intr-o tara in care societatea civila se resemneaza... Am ajuns la un asa nivel de convietuire cu toata aceasta coruptie din jur incat incepe sa ni se para anormal sa nu fie ceva la mijloc... S-a intamplat ceva, trebuie sa existe o explicatie, si exista intotdeuna, dar nu o aflam noi..., dar stim sigur ca nu-i de bine. E ceva obisnuit. Si, evident, nu vorbesc de cazurile de furt in care s-au devalizat banci si fonduri si nu s-a intamplat nimic...Stim cu totii ca politicienii sunt controlati de oamenii de afaceri si totul este un joc de interese.Un pact al societatii civile propus de niste reprezentanti ai acesteia, pe care, poate, societatea civila nici nu-i recunoaste ca atare, cu politicul, care la noi este absolut promiscuu, este un soi de gluma a zilei.Cum imi spunea cineva, vorbim de 10 minute despre asta, cu 11 minute mai mult decat ar fi trebuit...
joi, 31 iulie 2008
miercuri, 30 iulie 2008
Victime si vinovati
Am incercat să ocolesc subiectul inundaţiilor... e o experienta tristă si nu pot să mă gândesc ce înseamnă să pierzi tot într-un minut şi să te trezeşti înconjurat de ape, fără adăpost şi fără absolut nimic...Acum doi ani m-am implicat sentimental, am selectat lucruri bune şi am încercat să pun exact lucruri de care bieţii oameni ar fi avut nevoie, am trimis geci, pulovere, incaltari, pături... şi am avut un sentiment plăcut de a aduce un strop de speranţa în sufletul unui om absolut dezrădăcinat. Am încercat sa le arat că-mi pasa... că ne pasă... La câteva zile dupa aceea am văzut un reportaj la tv în care arătau tone de haine într-o sala de sport, mucegăind... Am fost furioasa... În timp am reuşit sa ma vaccinez...Tot acum doi ani prim-ministrul a explicat că acele inundatii s-au datorat inexistentei infrastructurii si ca lucrari de amenajare de cursuri si baraje care să împiedice astfel de revărsări ar dura 15 ani. Descurajant... Cu toate astea am zis că dacă le încep, încet încet, pe rand.. măcar câte un curs de apa scapă de acest pericol... Ceea ce n-am înţeles noi este că acele lucrări dureaza 15 ani în principiu, cu condiţia necesară şi suficientă de a fi începute. Dupa alti doi ani suntem în acelaşi stadiu în care nu s-a făcut nimic pentru securizarea cursurilor de apă şi după inundaţii, ce ştie românul să facă cel mai bine? să caute vinovati... E adevarat că o avertizare venita din timp salvează vieţi, sunt de acord, dar când vom învata să cerem, efectiv, planuri si programe de sistematizare, când vom întelege că nu putem să folosim banii din buget pentru a despăgubi an de an victimele catastrofelor fără să începem să facem ceva pentru prevenirea acestora... Ne-am supărat pe ucrainieni ca au dat drumul la stavilare şi baraje si ne-au inundat. De ce nu ne supărăm că nu avem şi noi baraje si stăvilare, ca nu putem să protejăm nimic cotrolând astfel de situaţii? Dacă ar fi existat posibilitatea eliminării pericolului in miez de noapte, folosind baraje si stăvilare, ce am face, i-am anunta pe bulgari inainte sau ne-am proteja ceea ce avem? Momentele de criză, cer actiuni la limită... O decizie luată intr-o secunda salvează vieţi şi bunuri, ce faci, aştepţi acordul vecinilor?Aştept cu rabdare să aflu când vor începe lucrările care durează 15 ani, acum sau peste alţi 15 ani?
luni, 28 iulie 2008
Marcel Iures
Pentru cei ce nu au reusit sa citeasca interviul cu Marcel Iures de pe Hotnews, voi presara astazi cu citate aceasta pagina. Cei ce vor avea rabdare sa citeasca vor intelege si de ce altceva nu se poate in preajma unui om ca Marcel Iures:
"Libertatea e ceva tragic. Nici nu are rost sa vorbim despre ea pentru ca suntem afundati cu totii, omenirea, in subsolul subsolului inchisorii non-libertatii. Inotam intr-o chestie pe care ne-am creat-o, o mare artificiala care e plina de dependenta, sclavie si aservire. Eu cred ca sunt mai degraba un om preocupat de spirit. Asta e singura zona libera, si, daca vreti, e o dubla libertate: libertatea de a medita la asta si libertatea dobandita prin puterea exemplului"
"In clipa in care iti dai seama ca ai un mers al vietii tale, un culoar, primul cuvant care iti vine in minte e dar. E un dar, nu? Al doilea cuvant este grija, nu? Esti preocupat de darul primit. Comportamentul omului se sustine pe o perna metaforica, simbolistica, si el tot incearca in inaintarea asta care e mai mult cadere decat inaltare, incearca sa se sprijine pe nevazutul asta care este dupa mine, esentialul. Asta e important. Nu vazutul; vazutul e compus din substanta moarta si e ca picatura de apa care se evapora. Ce rezista in noi este exact acest efort necontenit de a te ridica. Si numim ridicare orice inseamna intelegere in profunzime.
Revin la niste amintiri pe care imi permit sa le depan pentru ca sunt descarcate de patima. De fapt asta este si functia victoriei, omul prin asta se tamaduieste de orgoliu si trufie, pentru ca isi da seama ca focul asta fizic, patima, imprecatia, razbunarea, sunt stari de lucru. Si atunci, nemaivandu-le imi pot permite sa depan o amintire, care s-a transformat deja in invatatura."
"Am avut mereu senzatia ca suntem parasutati in alt timp. Progresul, ca idee, la noi a fost o sincopa, un sughit ingrozitor. De asta si impactul oricarui tip de progres a fost la nivel de seism. Dar in putine locuri din lume a existat o continuitate. Noi, romanii, suntem un stat federal compus din cateva provincii arhaice, unite de ceva miraculos: limba romana. Suntem de fapt un imperiu lingvistic. Cum facem ca pe aceasta bucatica de pamant sa rezistam ca imperiu lingvistic in fata imperiului global? Nu stiu. "
"Totul e sa lasi sa se intample. Vasilica Tastaman avea o teorie, care venea din felul in care cadea ea pe scena. Toti ii spuneau: "dom’le, cazi senzational, tuturor ni se strange inima sa nu-ti rupi ceva". Si spunea ea: "dragii mei, secretul e sa te lasi moale". Si atunci e mai mult o prelingere in cadere. Deci trebuie sa te lasi moale. Dar trebuie sa ai si noroc.
Si mie mi s-a intamplat. Mai nou, teoriile sunt ca sa gandesti pozitiv... dar aici dai intr-o chestie perfida. Mai ales in omul modern care simuleaza foarte mult, pentru ca el e intr-o vrajba continua si traieste intr-o zona de fictiune. Cam cum se intampla prin biserici: eu cred ca 90% din cei care intra in biserici sunt vizitatori, la fel cum buna parte din preoti sunt doar functionari. Chestia cu harul, cu credinta, e mai complicata... "
"Acasa este pentru mine, la varsta mea, locul unde imi pot recunoaste spaimele ca fiind ale mele. Departarea, indiferent ca e prin alegere sau fortata, adauga intre mine si mine(acolo unde traieste spiritul) ceva. Imi adauga un obstacol in interior. Nu e nimic patetic, ci e un act real. Atunci cand plec cu traista mea masor cum masoara un scafandru oxigenul din tub, si indraznesc atat cat mai am oxigen. Nu cred in turismul artistic, in simulacrul de curiozitate, pentru ca la 25.000 km de casa, de Romania, esti inspaimantat. Vorbesc pentru mine. "
"Acasa fizic pentru mine e pamantul asta pe care calcam, de care ne batem joc, fata de care suntem nepasatori, rasfatati, chiar cinici. Tot pamantul asta e locuit de consumatori. Consumul presupune o pierdere. Iar noi, regnul uman, mancam, omoram ceva, ca sa dam nastere unor oameni care vor face acelasi lucru la infinit. Aici intervine desantarea si decaderea omului.Sigur, el e blestemat sa faca asta. Dar o forma de inaltare este sa te gandesti un pic daca nu cumva se va termina totul. Chiar asa putem manca la nesfarsit, devasta la nesfarsit, consuma la infinit? Si aici vedem toata goliciunea lumii. Ecologismul, ca orice –ism, e dubios, pentru ca e o teorie. In schimb, trebuie sa practicam calitatea, milostenia si respectul. Daca noi nu vrem sa ne sufocam, ar trebui sa ne abtinem sa-i sufocam pe altii, nu?
Atitudinea unui consumator modern exclude compasiunea, mila, caritatea. Si asa natura se depersonifica pentru om. Eu cred ca natura e o creatie. Nu e o persoana un copac, dar cu atat mai mult eu fiind o persoana, trebuie sa am grija de el. E un gest care nu are o mistica ezoterica, ci pur si simplu trebuie sa o fac. "
"In ’93, in plina nastere a libertatii castigate, sau mai curand necastigate, mi-am imaginat ca orice om ca sunt liber. Am incercat atunci din interiorul sistemului, vorbesc de teatrul de stat, sa ne exprimam asa cum visam inainte. Vorbesc la plural pentru ca era vorba de un grup.In clipa in care iti dai seama ca ai un mers al vietii tale, un culoar, primul cuvant care iti vine in minte e dar. E un dar, nu? Al doilea cuvant este grija, nu? Esti preocupat de darul primit. Comportamentul omului se sustine pe o perna metaforica, simbolistica, si el tot incearca in inaintarea asta care e mai mult cadere decat inaltare, incearca sa se sprijine pe nevazutul asta care este dupa mine, esentialul. Asta e important. Nu vazutul; vazutul e compus din substanta moarta si e ca picatura de apa care se evapora. Ce rezista in noi este exact acest efort necontenit de a te ridica. Si numim ridicare orice inseamna intelegere in profunzime.
Lucrul asta a produs cea mai mare reactie in sistem. Sistemul ne-a tras un pumn in cap. Era vorba de un mare spectacol, la un teatru senzational, Odeon. Era Richard al III-lea de Shakespeare, intr-o companie superba. Ca orice grup profesional, ne doream victoria. Era natural si sanatos. Raspunsul pe care l-am primit a fost devastator. Dar pericolul nu era aici, asta ti se poate intampla si in America, si oriunde.
Pericolul era sa nu intelegem, sa o luam ca o regula de viata, ceva natural care ne da lectia asta de doua mii de ani pe pamantul asta. Si atunci cadeam in acelasi smarc in care infrangerea prin repetarea ei confirma ideea de a fi roman: infrangerea e o parte esentiala a Romaniei, e normala. Aici intervine miracolul sustinut de propriul efort, propria vointa. Asa s-a nascut hotararea si vointa de a face teatrul Act. Teatrul Act este raspunsul de peste 10 ani la acea infrangere. E o mare ridicare pentru mine. "
"Libertatea e ceva tragic. Nici nu are rost sa vorbim despre ea pentru ca suntem afundati cu totii, omenirea, in subsolul subsolului inchisorii non-libertatii. Inotam intr-o chestie pe care ne-am creat-o, o mare artificiala care e plina de dependenta, sclavie si aservire. Eu cred ca sunt mai degraba un om preocupat de spirit. Asta e singura zona libera, si, daca vreti, e o dubla libertate: libertatea de a medita la asta si libertatea dobandita prin puterea exemplului"
"In clipa in care iti dai seama ca ai un mers al vietii tale, un culoar, primul cuvant care iti vine in minte e dar. E un dar, nu? Al doilea cuvant este grija, nu? Esti preocupat de darul primit. Comportamentul omului se sustine pe o perna metaforica, simbolistica, si el tot incearca in inaintarea asta care e mai mult cadere decat inaltare, incearca sa se sprijine pe nevazutul asta care este dupa mine, esentialul. Asta e important. Nu vazutul; vazutul e compus din substanta moarta si e ca picatura de apa care se evapora. Ce rezista in noi este exact acest efort necontenit de a te ridica. Si numim ridicare orice inseamna intelegere in profunzime.
Revin la niste amintiri pe care imi permit sa le depan pentru ca sunt descarcate de patima. De fapt asta este si functia victoriei, omul prin asta se tamaduieste de orgoliu si trufie, pentru ca isi da seama ca focul asta fizic, patima, imprecatia, razbunarea, sunt stari de lucru. Si atunci, nemaivandu-le imi pot permite sa depan o amintire, care s-a transformat deja in invatatura."
"Am avut mereu senzatia ca suntem parasutati in alt timp. Progresul, ca idee, la noi a fost o sincopa, un sughit ingrozitor. De asta si impactul oricarui tip de progres a fost la nivel de seism. Dar in putine locuri din lume a existat o continuitate. Noi, romanii, suntem un stat federal compus din cateva provincii arhaice, unite de ceva miraculos: limba romana. Suntem de fapt un imperiu lingvistic. Cum facem ca pe aceasta bucatica de pamant sa rezistam ca imperiu lingvistic in fata imperiului global? Nu stiu. "
"Totul e sa lasi sa se intample. Vasilica Tastaman avea o teorie, care venea din felul in care cadea ea pe scena. Toti ii spuneau: "dom’le, cazi senzational, tuturor ni se strange inima sa nu-ti rupi ceva". Si spunea ea: "dragii mei, secretul e sa te lasi moale". Si atunci e mai mult o prelingere in cadere. Deci trebuie sa te lasi moale. Dar trebuie sa ai si noroc.
Si mie mi s-a intamplat. Mai nou, teoriile sunt ca sa gandesti pozitiv... dar aici dai intr-o chestie perfida. Mai ales in omul modern care simuleaza foarte mult, pentru ca el e intr-o vrajba continua si traieste intr-o zona de fictiune. Cam cum se intampla prin biserici: eu cred ca 90% din cei care intra in biserici sunt vizitatori, la fel cum buna parte din preoti sunt doar functionari. Chestia cu harul, cu credinta, e mai complicata... "
"Acasa este pentru mine, la varsta mea, locul unde imi pot recunoaste spaimele ca fiind ale mele. Departarea, indiferent ca e prin alegere sau fortata, adauga intre mine si mine(acolo unde traieste spiritul) ceva. Imi adauga un obstacol in interior. Nu e nimic patetic, ci e un act real. Atunci cand plec cu traista mea masor cum masoara un scafandru oxigenul din tub, si indraznesc atat cat mai am oxigen. Nu cred in turismul artistic, in simulacrul de curiozitate, pentru ca la 25.000 km de casa, de Romania, esti inspaimantat. Vorbesc pentru mine. "
"Acasa fizic pentru mine e pamantul asta pe care calcam, de care ne batem joc, fata de care suntem nepasatori, rasfatati, chiar cinici. Tot pamantul asta e locuit de consumatori. Consumul presupune o pierdere. Iar noi, regnul uman, mancam, omoram ceva, ca sa dam nastere unor oameni care vor face acelasi lucru la infinit. Aici intervine desantarea si decaderea omului.Sigur, el e blestemat sa faca asta. Dar o forma de inaltare este sa te gandesti un pic daca nu cumva se va termina totul. Chiar asa putem manca la nesfarsit, devasta la nesfarsit, consuma la infinit? Si aici vedem toata goliciunea lumii. Ecologismul, ca orice –ism, e dubios, pentru ca e o teorie. In schimb, trebuie sa practicam calitatea, milostenia si respectul. Daca noi nu vrem sa ne sufocam, ar trebui sa ne abtinem sa-i sufocam pe altii, nu?
Atitudinea unui consumator modern exclude compasiunea, mila, caritatea. Si asa natura se depersonifica pentru om. Eu cred ca natura e o creatie. Nu e o persoana un copac, dar cu atat mai mult eu fiind o persoana, trebuie sa am grija de el. E un gest care nu are o mistica ezoterica, ci pur si simplu trebuie sa o fac. "
"In ’93, in plina nastere a libertatii castigate, sau mai curand necastigate, mi-am imaginat ca orice om ca sunt liber. Am incercat atunci din interiorul sistemului, vorbesc de teatrul de stat, sa ne exprimam asa cum visam inainte. Vorbesc la plural pentru ca era vorba de un grup.In clipa in care iti dai seama ca ai un mers al vietii tale, un culoar, primul cuvant care iti vine in minte e dar. E un dar, nu? Al doilea cuvant este grija, nu? Esti preocupat de darul primit. Comportamentul omului se sustine pe o perna metaforica, simbolistica, si el tot incearca in inaintarea asta care e mai mult cadere decat inaltare, incearca sa se sprijine pe nevazutul asta care este dupa mine, esentialul. Asta e important. Nu vazutul; vazutul e compus din substanta moarta si e ca picatura de apa care se evapora. Ce rezista in noi este exact acest efort necontenit de a te ridica. Si numim ridicare orice inseamna intelegere in profunzime.
Lucrul asta a produs cea mai mare reactie in sistem. Sistemul ne-a tras un pumn in cap. Era vorba de un mare spectacol, la un teatru senzational, Odeon. Era Richard al III-lea de Shakespeare, intr-o companie superba. Ca orice grup profesional, ne doream victoria. Era natural si sanatos. Raspunsul pe care l-am primit a fost devastator. Dar pericolul nu era aici, asta ti se poate intampla si in America, si oriunde.
Pericolul era sa nu intelegem, sa o luam ca o regula de viata, ceva natural care ne da lectia asta de doua mii de ani pe pamantul asta. Si atunci cadeam in acelasi smarc in care infrangerea prin repetarea ei confirma ideea de a fi roman: infrangerea e o parte esentiala a Romaniei, e normala. Aici intervine miracolul sustinut de propriul efort, propria vointa. Asa s-a nascut hotararea si vointa de a face teatrul Act. Teatrul Act este raspunsul de peste 10 ani la acea infrangere. E o mare ridicare pentru mine. "
vineri, 25 iulie 2008
Statutul Blogurilor
Am citit pe Hotnews stirea conform careia s-a intocmit un Proiect de raport al UE privind statutul blogurilor.Inainte de a ma avanta in divergente de opinii de genul: Jos cenzura!!! am avut rabdarea de a deschide documentul si a vedea despre ce e vorba... Raportul a fost intocmit in cadrul Comisie pentru cultura si Educatie, nu in comisia juridica sau economica, deci priveste aspectele legate de statutul bloggerilor si intocmirea unui cod deontologic care sa fie adoptat in intreaga Uniune Europeana.Multe din argumentele expuse in acest Proiect sunt foarte pertinente.Bloggeri sunt de fapt niste editorialisti, blogul este un soi de jurnalism si trebuie sa fim constienti ca oricand putem fi trasi la raspundere pentru opiniile noastre in masura in care acestea incalca vreo lege sau vreun drept al cuiva. Asa cum jurnalistilor le cerem codul de conduita deontologica si avem pretentia ca informatiile sa fie adevarate si verificate, consider ca si un blogger trebuie sa-si asume faptul ca poate dezinforma sau poate incalca drepturi. Atata vreme cat ne expunem o opinie si exista persoane care sunt influentate de opiniile noastre, consider ca trebuie sa cunoastem minimum de legislatie din domeniu.Nu sunt o bloggerita cunoscuta si nu am impact asupra auditorului, dar sa nu uitam ca exista persoane influente, cu functii care pot prin intermediul blogului sa manipuleze, sa defameze, sa dezinformeze. De asemenea exista bloggeri, asa cum sunt si eu, care facem asta din pasiune, pentru ca avem ceva de spus si gasim aceasta modalitatea ca fiind facila pentru a o face, ca divertisment. Dar cum domeniul este in dezvoltare si cum publicitatea pe net si ea este in crestere, blogul poate devemni o afacere si atunci trebuie tratat ca atatare. In masura in care un blog este foarte citit si a reusit sa castige un contract de publicitate, trebuie sa-si declare veniturile, ca doar luptam din '90 incoace impotriva coruptiei si a economiei subterane..Mai exista si impactul educational. Un editorialist poate deveni un formator de opinii. Poate deveni un model si asa cum CNA-ul cere televiziunilor si radiourilor sa respecte regulile limbii romane si sa respecte vocabularul existent si acceptat pentru a nu incuraja si intretine devierile de la limba si totodata monitorizeaza din punctul de vedere al respectarii drepturilor omului, consider ca si bloggeri trebuie sa se supuna unor coduri deontologice..Este doar un proiect si va fi dezbatut, forma se poate schimba. Acum ar fi momentul, poate sa ne testam reprezentantii din parlamentul european. :))) Indiferent daca se va finaliza intr-un fel sau altul, problema deontologiei ramane deschisa.Parerea mea :)
joi, 24 iulie 2008
Against all odds
Asa as descrie experienta Metallica 2008... Si asta pentru ca o descriere amanuntita a ceea ce a fost ar putea deveni pentru multi confesiunea unui excentric...Dar in ciuda ploii torentiale, in ciuda stadionului putin generos pentru fanii Metallica, in ciuda scenei absolut saracacioase, a ecranelor care au functionat cu intarziere si a luminilor monotone alb-galbui, din Cotroceni a rasunat ecoul unei multimi nostalgice care si-a retrait tineretea la o intensitate nebanuita. Am vazut un public efervescent, un ecou fidel al intregului repertoriu care a rasunat prin zeci de mii de voci catre un cer plumburiu.Pentru toti cei care se intreaba cum au abordat cei de la Metallica publicul roman, eu care am fost la aceeasi Metallica si la Rock Am Ring – Nurburgring 2008, , vin si va spun: la fel. La fel ca pe cel din Germania, unde au concert in fiecare an. Profesionist! Si dovada cea mai clara a faptului ca au stiut ca aici vor gasi un public format a fost playlistul care nu a fost unul de mediatizare sau popularizare, ci unul de anduranta.Ceea ce ne-a lipsit a fost profesionalismul nemtesc si logistica lor. „Sad but true”! J
A fost ploaia un impediment? Categoric nu... Cine ar fi venit ca fapt divers a renuntat, berea nu a reusit sa invinga ploaia si mrejele s-au disipat, singurul afrodiziac a fost muzica... Un concert care a rasunat filtrat prim miliarde de picuri de ploaie „Oh Please God Wake me!”
A fost ploaia un impediment? Categoric nu... Cine ar fi venit ca fapt divers a renuntat, berea nu a reusit sa invinga ploaia si mrejele s-au disipat, singurul afrodiziac a fost muzica... Un concert care a rasunat filtrat prim miliarde de picuri de ploaie „Oh Please God Wake me!”
Descatusati de conveniente, eliberati de proprile granite ne-am recunoscut complicitatea la marele compromis al vietii...
„Master of Puppets I'm pulling your strings
„Master of Puppets I'm pulling your strings
twisting your mind and smashing your dreams
Blinded by me, you can't see a thing
Just call my name, `cause I'll hear you scream
Master „
24.000 de voci au cutremurat stadionul, lasandu-l pe Hetfield aproape mut. Romanii au dat in vileag marea drama a tranzitiei spre coruptie.De ce e greu sa rostesti ?!
Justice Is Lost
24.000 de voci au cutremurat stadionul, lasandu-l pe Hetfield aproape mut. Romanii au dat in vileag marea drama a tranzitiei spre coruptie.De ce e greu sa rostesti ?!
Justice Is Lost
Justice Is Raped
Justice Is Gone
Pulling Your Strings
Justice Is Done
Seeking No Truth
Winning Is All
Find it So Grim
So True
So Real
Seeking No Truth
Winning Is All
Find it So Grim
So True
So Real
e lumea in care incercam sa traim..Dar muzica ne-a trasnformat in pasari Phoenix si...”Nothing Else Matters”...
marți, 22 iulie 2008
Emotii
Nu stiu daca voi avea mintea destul de limpede pentru a va putea povesti ce-am patit astazi... Pentru cei ce au citit blogul meu, cel care cel mai adesea se strica si ma lasa in ceata... Acolo am scris cu ceva timp in urma despre venirea lui Leonard Cohen in tara si despre ce inseamna Leonard Cohen pentru muzica, pt poezie si mai ales pentru mine...Cum biletele au fost puse in vanzare imediat, iar salariul la doua saptamani departare, evident ca am incercat sa gasesc solutii. dar uimitor pentru mine nu am reusit. Este vara, sunt concedii... Nu m-am intrebat de ce, am zis doar ca probabil e inca o lectie pe care trebuie sa o invat, visurile si realitatea sunt doua notiuni care foarte rar se suprapun. Am zambit amar si am mers mai departe...Astazi m-am simtit rau si nimic nu avea nici un sens. Incercam sa imi culeg puterile sa pot functiona, dar eram absolut absenta si pierita...Mi-era rau...La un moment dat a intrat sefa in birou, s-au strans toti colegii si se anunta o sedinta. Fix ce-mi trebuia. Macar pentru ca trebuia sa fac efortul sa par viabila... Toata lumea zambea, deci urma sa fie de bine. M-am mai linistit. pana cand glasul suav al sefei a inceput cu "draga Madalina" Ooooppsss Acu' sa vezi!! ce-am facut??? sau ce ma astepta sa fac??? Lumea zambea in continuare... era cu siguranta ceva ce numai eu nu stiam..."Stim ca nu este ziua ta, dar cu siguranta este ziua ta, asa ca noi... ne-am gandit sa-ti facem un cadou..." Pun ghilimelele doar ca idee, pentru ca efectiv nu-mi aduc aminte nimic din ce s-a zis... Cert este ca mi s-a intins un plic. Nu stiam ce sa fac... am dat sa-l deschid, dam am apucat sa vad prin el "LEON.." Ei bine, da... Erau bilete la Leonard Cohen!!!Nu stiu de cat ori in viata vi s-a intamplat sa primiti cadou lucrul la care va ganditi zi si noapte... Nu stiu de cate ori in viata ati primit exact cand v-ati dorit, ceea ce v-ati dorit... E un lucru rar, care mi astazi mi s-a intamplat, pe care mi-e greu sa-l procesez...Am dat sa-mi sun sotzul, trebuia sa spun cuiva... si mi s-a spus suav:” Stie!.. Toata lumea stie, trebuia sa fim siguri ca nu gasesti o solutie sa-ti iei tu biletele inainte sa vina cele luate de noi. Chiar am vrut sa ti le luam noi.”Sunt subiectiva, cu siguranta exista multe alte lucruri minunate pe lume, cu siguranta exista lucruri mult mai importante, dar pentru mine, pentru o zi, pentru o luna, pentru o vreme, mi s-a intamplat cel mai frumos lucru... Si nu ma refer la biletele in sine ci la oamenii minunati din jurul meu, pe care simt ca nu am avut niciodata ochii sa-i vad cu adevarat si carora nici un cuvant nu le-ar putea spune acum ceea ce simt.Sunt un om norocos!
Leonard Cohen
Dupa luni intregi in care zvonurile au aparut si s-au infirmat si sperantele au fost spulberate una cate una, exact cand nu mai speram, vine din nou vestea: Leonard Cohen va sosi in Romania …pe 21 Septembrie pe stadionul Arcul de Triumf...Abia de maine se pun biletele in vanzare, pana nu voi avea biletul in mana, nu voi mai crede nimic...Pentru cei ce se intreaba cine este Leonard Cohen raspunsul ar fi: Leonard Cohen este o lume... o lume a poeziei si cantecului, este aproape un profet prin felul in care a stiut sa se apropie de cantec prin poezie, o imbinare magica de muzica si vise marete, idei inaltatoare, adevaruri necontestate si amaraciuni de zi cu zi.
Leonard Cohen pare a fi vorbit cu ingerii si lumea creata de el este plina de culori luminoase. Credinta pare o salvare de la disperare si insingurare. Asa cum spunea Bono despre el: „te ghiceste in orice etapa a vietii: in perioada de idealism al tineretii, atunci cand te desparti de cel iubit, cand nu reusesti sa faci fata lumii sau cand tinzi spre mai mult.” Te regasesti in poezia lui si muzica te poarta pe un taram sublim. Reuseste sa treaca bariera ratiunii si odata ajuns dincolo, in abis, are puterea sa rada de ceea ce vede. Ne surprinde si ne ingenunchiaza pentru ca apoi sa ne faca sa radem in gura mare.Felul in care face toate acestea, insa, este unul cu totul aparte, imbinand cuvintele intr-un fel in care totul capata imagine, este o poveste care se deruleaza in imaginatia fiecaruia si este cu atat mai special cu cat de fiecare data il redescoperi, altfel.. si altfel...Povestind despre viata lui spunea despre momentul nasterii (Montreal 1934) „Eram in viata.Traiam oroarea!”Ursitoarele i-au dat o inima mare, dar i-au spus: “daca bei vin vei incepe sa urasti lumeaLuna iti va fi sora dar daca iei calmante vei ajunge in compania femeilor nefericite. De fiecare data cand vei vrea sa apuci dragostea, vei pierde un fragment din amintirile tale...”A inceput prin a scrie poezii fetelor. Facea parte dintr-un grup de poeti cu care se intalnea, isi citeau poeziile si apoi se criticau vehement, pentru ca voiau sa devina poeti, poeti mari.“Ni se parea ca suntem cei mai importanti oameni de pe pamant, ne luam in serios. Poetii sunt legiuitorii nerecunoscuti ai lumii... asa cum spunea Shelley”Ajuns in New York a cunoscut lumea cu ambitiile ei... In Chelsea Hotel a cunoscut generatia hippie si asa a luat nastere melodia Chelsea Hotel (in care vorbeste despre Janis Joplin…)Are un talent unic de-a face frumos din intuneric. Nu considera ca tot ce face este extraordinar, are rabdarea sa astepte inspiratia si sa gaseasca rima perfecta in timp ce multi s-ar multumi cu ceea ce el arunca…
Hallelujah
http://www.youtube.com/watch?v=rf36v0epfmI
Sisters of Mercy
http://www.youtube.com/watch?v=oBFQg7P5YKw
Tour of Song
http://www.youtube.com/watch?v=2e1rF08Su4I&feature=related
Everybody Knows
http://www.youtube.com/watch?v=KhjQH1FSDm0
Dance me to the end of Love
http://www.youtube.com/watch?v=Y_PIadFsvDk
In My Secret Life
http://www.youtube.com/watch?v=meBNeNwiagw
Imn
http://www.youtube.com/watch?v=tjtE2-dLjSs
The Dealer
http://www.youtube.com/watch?v=PBbk9laJfsw
The Traitor
http://www.youtube.com/watch?v=WMehBiX9rz8&feature=related
First we Take Manhattan
http://www.youtube.com/watch?v=tFBKV0zVXSE
Leonard Cohen pare a fi vorbit cu ingerii si lumea creata de el este plina de culori luminoase. Credinta pare o salvare de la disperare si insingurare. Asa cum spunea Bono despre el: „te ghiceste in orice etapa a vietii: in perioada de idealism al tineretii, atunci cand te desparti de cel iubit, cand nu reusesti sa faci fata lumii sau cand tinzi spre mai mult.” Te regasesti in poezia lui si muzica te poarta pe un taram sublim. Reuseste sa treaca bariera ratiunii si odata ajuns dincolo, in abis, are puterea sa rada de ceea ce vede. Ne surprinde si ne ingenunchiaza pentru ca apoi sa ne faca sa radem in gura mare.Felul in care face toate acestea, insa, este unul cu totul aparte, imbinand cuvintele intr-un fel in care totul capata imagine, este o poveste care se deruleaza in imaginatia fiecaruia si este cu atat mai special cu cat de fiecare data il redescoperi, altfel.. si altfel...Povestind despre viata lui spunea despre momentul nasterii (Montreal 1934) „Eram in viata.Traiam oroarea!”Ursitoarele i-au dat o inima mare, dar i-au spus: “daca bei vin vei incepe sa urasti lumeaLuna iti va fi sora dar daca iei calmante vei ajunge in compania femeilor nefericite. De fiecare data cand vei vrea sa apuci dragostea, vei pierde un fragment din amintirile tale...”A inceput prin a scrie poezii fetelor. Facea parte dintr-un grup de poeti cu care se intalnea, isi citeau poeziile si apoi se criticau vehement, pentru ca voiau sa devina poeti, poeti mari.“Ni se parea ca suntem cei mai importanti oameni de pe pamant, ne luam in serios. Poetii sunt legiuitorii nerecunoscuti ai lumii... asa cum spunea Shelley”Ajuns in New York a cunoscut lumea cu ambitiile ei... In Chelsea Hotel a cunoscut generatia hippie si asa a luat nastere melodia Chelsea Hotel (in care vorbeste despre Janis Joplin…)Are un talent unic de-a face frumos din intuneric. Nu considera ca tot ce face este extraordinar, are rabdarea sa astepte inspiratia si sa gaseasca rima perfecta in timp ce multi s-ar multumi cu ceea ce el arunca…
Hallelujah
http://www.youtube.com/watch?v=rf36v0epfmI
Sisters of Mercy
http://www.youtube.com/watch?v=oBFQg7P5YKw
Tour of Song
http://www.youtube.com/watch?v=2e1rF08Su4I&feature=related
Everybody Knows
http://www.youtube.com/watch?v=KhjQH1FSDm0
Dance me to the end of Love
http://www.youtube.com/watch?v=Y_PIadFsvDk
In My Secret Life
http://www.youtube.com/watch?v=meBNeNwiagw
Imn
http://www.youtube.com/watch?v=tjtE2-dLjSs
The Dealer
http://www.youtube.com/watch?v=PBbk9laJfsw
The Traitor
http://www.youtube.com/watch?v=WMehBiX9rz8&feature=related
First we Take Manhattan
http://www.youtube.com/watch?v=tFBKV0zVXSE
duminică, 20 iulie 2008
Papusa Cleopatra Stratan
Astazi s-a lansat papusa Cleopatra Statan, purtand rochia cu rosie cu buline cu care s-a lansat micuta Cleopatra Stratan in videoclipul “Ghita”. Fara a nega talentul copilei, ma gandesc totusi daca nu este prea devreme pentru lumea in care a fost introdusa. Are patru ani si da autografe, tine “discursuri” cu ocazia lansarilor si multumeste fanilor. Mi se pare cam mult pentru un copil care, in mod normal, la patru ani abia descopera lumea, jocul si bucuria. Este probabil prima vedeta care a dat autografe inainte de a invata sa citeasca… Priveam scenele de la lansarea papusii, cand, spre final copila era sustrasa din multime si o voce feminina striga isteric: “Ajunge, gata!” Si copila era bagata rapid intr-o masina in timp ce oamenii ramasesera privind dezamagiti… Copii plangeau ca-i dor picioarele, ca vor autograf sau ca vor papausa, care nu este una chiar ieftina, in fond este un “brand”… Raman cu sentimentul ca la patru ani nu poate avea puterea deciziei. In fond de aceea exista si conceptul de minor, pentru ca pana la 18 ani, nu putem fi responsabili pentru deciziile noastre si avem nevoie de indrumare… Daca este un talent, sunt convinsa ca nu se va pierde in timp. Poate merge la scoli de muzica, poate studia si poate sa-si faca o baza cu care sa-si cladeasca un viitor de success. Dar pornind de la o varsta atat de frageda in lumea show-bizului, mi-e teama ca nu va mai ajunge sa-si cladeasca viitorul … Intai o melodie, apoi un album, acum papusa… ce va mai urma? Un film? Si apoi? La sase ani va fi parcurs toate etapele, inainte de a invata sa scrie si citeasca. Gandul ma duce la Macaulay Culkin care a jucat exceptional ca si copil, bucurandu-ne si acum cu seria “Singur Acasa”, dar care a fost eclipsat de propriul success de tinerete, cariera de actor matur ramanand undeva in urma, umbrita si de excesele sale care cu siguranta s-au tras din depresii si deceptii. E adevarat, a ramas ceva in urma, dar a fost oare bine pentru el?!
vineri, 18 iulie 2008
Altruismul lui Ilici
Nu pot sa nu va marturisesc cat de mult m-a impresionat Iliescu cu gestul sau de a se retrage din viata activa a politicii... Nu pentru ca ar fi un moment pe care il astept de optsprezece ani, ci pentru ca a declarat ca vrea sa faca loc celor tineri...De ce acum si nu acum zece ani?! Ar fi existat acum un tanar politician cu experienta, format si de viitor, format pe bancile PSD, ce-i drept... Stim cu totii de ce... pentru ca Iliescu a pierdut marea batalie a votului pe liste, pentru de acum incolo nu se mai pot trage sforile atat de ushor intr-un birou din sediul PSD, acum politca este un joc de teren... Si cum Iliescu a fost obisnuit sa fie votat din principiu, nu se poate cobori pana intr-acolo incat sa se duca in strada sa convinga Bucurestenii sa-l voteze. Nu Bucurestenii!!... Si pentru a alege un colegiu din Moldova... ar insemna sa recunoasca infrangerea. Si inca odata ne demonstreaza, ca, desi nu face o politica pe placul nostru, are totusi fler. Prefera sa ramana cu aura de fost presedinte si evita cu eleganta un esec politic personal. Pe cel de partid il accepta mai usor, dar la varsta lui, unul personal ar fi fatal... Sa nu uitam ca in 1990 Cornelui Coposu’ avea 73 de ani si era atacat de adversari pentru ca era considerat prea batran pentru politica... Si-o fi amintit Iliescu de domnul Corneliu Coposu?Nu pot decat sa ma bucur moderat... e un moment care trebuia remarcat si punctat, ma gandesc insa ca, daca ar mai fi convins 3, 4 colegi de-ai lui sa renunte, ar fi avut ocazia sa auda cuvintele „ Jos, palaria!”
miercuri, 16 iulie 2008
Tinerete fara batranete
Ma gandeam ca formularea “pe vremea mea” este de fapt un mijloc de a nu mai specifica defel cat a trecut de atunci, pentru ca toate amintirile ne sunt atat de vii in memorie incat nici noi nu realizam ca a trecut atat de mult timp. Ramanem marcati de tot ce ni s-a intamplat in copilarie si adolescenta si traim prin prisma acelor vremuri toata viata… Ne regasim in emotiilor celor care dau bacalaureatul si ne amintim cu placere cum era la facultate… De multe ori aproape ca refuzam sa credem ca au trecut 15-20 de ani de cand am terminat scoala si ne intrebam uimiti cand a trecut timpul. Suntem vesnici tineri si putem ramane asa daca acceptam ca timpul trece orice-ar fi, dar asta nu ne impiedica sa ne traim viata ca si cum am fi tineri. Curiozitatea, entuziasmul si mai ales curajul nebun de a experimenta sunt secretul tineretii fara batranete...Cand suntem mici ne dorim sa crestem sa fim mari, dar niciodata nu am realizat, de-a lungul drumului, ca in fiecare zi eram mai mari, intotdeuna am privit departe catre momentul cand... Poate din acest motiv nu am realizat, cand deja am ajuns mari, cat suntem de departe de ce-a fost... si ramanem conectati la acele momente cand visam...Batranetea este o devenire si vom fi batranii care vrem sa fim... Cand eram foarte tanara credeam ca toti batranii sunt la fel, te impiedici de ei peste tot, incurca drumul si bombane tineretul, critica tot si sunt nemultumiti de tot... Am realizat acum ca de fapt suntem si batrani asa cum am fost o viata, veseli sau morocanosi, multumiti sau frustrati, vorbareti sau retrasi, critici sau impaciuitori..Batranetea se poate pregati, daca ai ragazul sa te gandesti la ea, daca reusesti sa accepti inevitabilul devenirii si sa fii multumit de ceea ce esti.Sa ne bucuram de copilul din noi si sa avem grija de batranul ce va sa vina...
vineri, 11 iulie 2008
Parerea a domnitei
Va promisesem ca voi urmari cu interes evolutia lucrurilor in cazul acestui ultim bacalaureat. Nu stiu de ce, pentru ca in general recunosc o cauza pierduta. Tocmai de aceea probabil, chiar nu am stat sa urmaresc toate discutiile absolut fara nici o finalitate care au loc in media. Dar nu pot sa nu imi exprim admiratia pentru domnul ministru al educatiei care este foarte mandru ca toata lumea ia bacalaureatul si toti apoi se duc la facultati. El vrea sa aiba o generatie de tineri educati si este mandru ca le poate oferi ocazia sa urmeze cursurile faculatatilor, in numar cat mai mare, nu ca in strainatate…Si stateam si ma gandeam: de ce nu facem atunci invatamantul obligatoriu cu facultatea inclusa?! Ca oricum tot pe acolo suntem, atata doar ca nu e si gratuit... Sunt atat de uimita de usurinta cu care s-au tratat problemele si de modul absolut inconstient cu care se asuma degradarea invatamantului si demonetizarea lui. Pentru ca, ceea ce ma doare, cand vad toate astea, nu este faptul ca vor fi tone de absloventi de facultati, ci faptul ca invatamantul pierde credibilitatea, profesorii sunt din ce in ce mai mult considerati corupti si ti-e greu sa crezi ca nu, cand stii ce salarii au. Si nu efortul de a face o meditatie si de a castiga un ban este in discutie, ci faptul ca in situatia in care sunt, chiar nu este greu sa fie “cumparati” sa se uite in alta parte sau sa dea niste note mai mari...Nu sunt absurda incat sa cred ca s-ar putea face ceva sa nu se mai copieze vreodata la bacalaureat si nici nu stiu daca asta se vrea... Dar una este sa copiezi sa treci BAC-ul si alta e sa copiezi sa iei 10. Una este sa fie luate in serios examenele si sa se recunoasca autoritatea profesorilor si alta e sa fie totul un circ...Concursul de dosare de la facultati domnului ministru i se pare o solutie foarte buna, pentru ca, a spus dumnealui, in primul an se triaza. Pai si ce facem daca se constata ca 80% dintr-o grupa nu avea ce cauta la acea facultate? Ce se intampla? Va spun eu: se dau re-examinari ( ca doar sunt cu plata) , pana cand respectivii trec si se taraie in facultate pana la final. Pentru ca odata intrat in sistem nu mai iesi, tocmai de aceea erau bune examenele, ca macar cei care se duceau la facultate sa aiba ideea cu ce se manancaEeeeee ce stim noi? Nu facem decat sa dam cu noroi si sa denigram. Suntem rai si invidiosi ca nu am prins vremurile astea in scoala.Asa ca va urez o zi frumoasa!
miercuri, 9 iulie 2008
De vacanta
Pluteste atmosfera de vacanta in aer. Lumea e relaxata, imbracata lejer si parca mai putin incruntata… Tramvaiele si metrourile sunt si ele cu regim de vacanta… Stai si astepti privind in zare, nu tractoare, nici vapoare, nu tramvaie calatoare… Dupa 20 de minute de asteptare apare in zare pasarea de fier zgomotoasa, deparca s-ar grabi… la ce bun, oricum am intarziat toti cei cativa care ne indreptam spre serviciu cu cel putin 20 de minute… Zarva mare… “inteleptii satului” gonesc spre piata. Mici si cocarjati, adusi de spate, se zbat sa-si faca loc in fata, sa poata simti briza in momentul in care se deschide usa… Senzatii tari pe care noi nu le intelegem… Inca doua opriri si ajungem la locul in care noi, cei tristi, ne indreptam spre metrou... O trecere de pietoni ce a rezistat tuturor sapaturilor, se mai zareste la un coltz, si un semafor pus cu 10 m inaintea ei semnalizeaza inutil in timp ce toti traverseaza pe rosu... Am incercat de cateva ori sa fortez partenerii de drum sa stea pe margine alaturi de mine pana ce semaforul se face verde. Am esuat lamentabil... oamenii grabiti se aruncau in fata masinilor, care opreau cuminti si asteptau. Cand semaforul se facea verde... indrazneam sa calc trecerea si masinile ma claxonau. Statusera destul pe loc pentru ceilalti, ce mai voiam eu? Ma simt cumva speciala, sunt smechera? Altadata sa trec cand se trece, nu cand vreau eu!... Am asteptat umila sa treaca grabitii soferi si cand s-au terminat am pasit timid, privind cu coada ochiului spre semafor.. era rosu! Asa da, e in regula..La metrou lumea se invioreaza, racoarea misterioasa ce vine dinspre tunele ii trezeste la viata..privesc spre ceas, ora e tarzie, iar cronometrul imi arata invariabil cat a trecut de la ultimul metrou. La ora asta doar dupa 8 minute cronometrul iti spune ceva. Ma tot intreb de ce am ramas privind mereu in urma?... De ce trebuie sa stim de cata vreme au plecat ceilalti, in loc sa stim cand vom pleca noi?? E inca un mister al natiei noastre pe care nu il deslusesc... Naluca se aude vuind... si apare cu suierul sau... Aglomeratia nu ne mai sperie.. racoarea de pe peron devine amintire si in noul sarpe modern, stam tacuti si asudam... Noua tehnologie ofera confortul fonic, dar nici o modalitate de ventilare, nici un geam care sa-ti ofere comfortul psihic ca ai putea sa schimbi ceva. Aerul conditionat e construit sa faca fata la conditii normale de drum, cand trenurile vin la 3 minute, ca in germania si toata lumea sta jos. Inca nu am aflat daca din constructie sau voit, din economie nu se poate regla sa faca fata si la aglomeratie... Observ afisul pe care sunt scrise regulile de circulare cu metroul si un numar de telefon pentru reclamatii si recomandari... O fi sunat cineva vreodata? Ma roade curiozitatea, dar nu atat de tare incat sa sun eu insami, ma solidarizez cu toti cei resemnati si-mi mut privirea spre afisul de la Orange cu batausii haiosi care zambesc cu aceeasi gura... la cele 20 de minute intarziere de la tramvai s-au adaugat inca 10 de la metrou... Dar este vara...seara vine tarziu si oricum seara preferi sa pleci pe inserat...Incepe o noua zi... Afara ploua si sunetul ploii si ecoul tunetelor imi dau o stare de melancolie..
marți, 8 iulie 2008
Un popor de pupincuristi
Domnul Prigoana este revoltat de faptul ca poporul Roman, prin reprezentantii lui legali, parlamentul care adopta legi, stim cu totii, cu multa responsabilitate, se grabesc sa imite tari straine prin decizii radicale care nu se muleaza pe firea noastra. Pe Hotnews am citit articolul in care dl Prigoana spunea: "Am impresia ca suntem mai prosti decat suntem. De ce ne grabim noi tot timpul sa fim primii cand nu ne cere nimeni? Suntem un popor de pupincuristi"Eu nu am aceasta impresie, este singura certitudinea pe care o am legata de acest popor... Tocmai am fost in concediu in Germania si pornind de la faptul ca in Germania nu exista brichete anti-baby, cu fel de fel de piedici de-ti rupi degetele pana le aprinzi... pana la faptul ca acolo un german are prioritate la selectare in vederea ocuparii unui post de munca si „auslanderii”, cum ii numes ei pe ceilalti de alta nationalitate, au din start salariu mai mic si chiar cu mult mai mic decat un conational german, indiferent de competente... Totul este clar... La noi daca vine un american, englez, chinez sau italian... noi le oferim job-uri bine platite, le acoperim cheltuielile de cazare si intretinere, le dam masini de firma, telefoane si abonamente si concedii pe masura, sa nu se streseze. La noi daca esti strain ai shanse de succes foarte mari...La ei muncesti de te spetesti si poti fi specialistul lui peste, ca sa ti se ofere un contract pe data nedeterminata, jobul respectiv este scos pe piata conform legii pe un termen anume, nu mai stiu daca e vorba de o luna sau doua. Apoi candidatii sunt testati si comparati cu persoana care este deja angajata si trebuie ca aceasta sa demonstreze ca este mai competenta decat toti ceilalti. Apoi se face cerere la Ministerul muncii de aprobare si e posibil ca ministerul sa nu fie de acord si sa ceara reluarea procedurii, ca sa fie siguri ca acel loc de munca nu este luat de un strain in defavoarea unul nativ...Suntem un popor servil, care pune botul la pomeni, care asteapta ceva de-a gata si e revoltat cand nu i se da. Un popor care viseaza la subventii si compensatii... Suntem un popor ne-educat, care nu reuseste sa-si vada de ograda lui, care nu are ambitii si mandrie. Noi nu ne laudam cu ce avem, noi criticam vecinul care are mai mult. Noi nu suntem revoltati de coruptie, noi suntem resemnati si spunem nonsalanti ca „toti sunt la fel”... Nu mai avem asteptari, nu ne mai luptam pentru drepturi si acceptam sa decida altii pt noi...Romanul este inventiv, merge pe premisa ca va gasi o solutie sa eludeze legea. Si chiar si cu pachetele de tigari, romanii s-au re-orientat, a crescut vanzarea de port-tigarete. Cei care sunt revoltati si vehementi sunt tot nefumatorii... Nu stiu daca fumatul este una din cele mai stringente probleme in tara asta, in care de la diplome pana la vieti de oameni, totul se fura...
vineri, 4 iulie 2008
Zile nationale
Incep zilele nationale ale altora, care pentru noi sunt un prilej de bucurie. Pentru ca, sincer, este bun simt sa ai o zi nationala vara... cald , frumos, aluneca berea si mirosul de mici e mai imbietor si mai accentuat... Ideea de picnic e de-a dreptul imbietoare vara. Si imprumutam si noi zilele altora, nu de alta dar la ei de ziua nationala lumea se bucura, se distreaza, e o mare bucurie... La noi se jeleste, ca-asa e romanul... Depunem coroane si povestim la nesfarsit despre sacrificiul inaintasilor pana cand toti ajungem la deprimare si apoi vin primarii cu niste mici si fasole cu carnati, dar sincer, e atat de frig incat totul este o corvoada. Nu putem oare, in contul zilei de 1 decembrie si amintirea evenimentelor, sa mutam si noi ziua natioala undeva primavara, vara?! Zic si eu... O zi libera vara face cat trei iarna, din punctul de vedere al starii de spirit. Iarna te bucuri, poate, ca ai ocazia sa stai acasa la caldura... o zi linistit, in speranta ca vei gasi ceva dragut de vazut la televizor...Azi e 4 iulie si vineri... cata bafta... Apoi urmeaza 14 iulie, lunea... nu-i rau nici lunea... Si cred ca am putea sa mai cautam zile nationale ale altora... si sa ne bucuram pentru ei.!
miercuri, 2 iulie 2008
Publicitatea cea de toate zilele...
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu sunt o mare consumatoare de reclame. Mi-a plăcut întotdeuna să le urmăresc firul epic ,să le văd regia (acolo unde exista), mai vezi o oferta, mai afli câte ceva, te mai amuză un maimuţoi, o mascotă, se mai lansează câte un slogan, faci haz de necaz, afli când intri în post sau când se apropie sărbatoare, când începe un campionat de fotbal sau se apropie vacanţa şcolară. Reclamele iau un puls al vremii şi au o evoluţie interesantă…Dar în ultima vreme vânez o reclama anume, care m-a confuzat total. Nu ştiu dacă aţi văzut reclama de la Proges: imagini de film de acţiune( prost, dealtfel), măsti, arme, asalt asupra unei clădiri şi apoi eşti sfătuit: “Nu e nevoie să spargi o bancă pentru a-ti renova casa, ajunge o plăcintarie, pentru că la noi….” Recunosc că nu am reţinut tot mesajul, tocmai pentru că mă blochez aici. Frate, eu de 10 ani de când m-am angajat şi am salariu mă chinui în fel şi chip să mă descurc cu banii caştigaţi. Am mai făcut un credit pt casă, unul pentru renovare şi acum ma chinui să mă ţin de ele să nu se supere cineva pe mine si să ma raporteze la Biroul de Credite ca n-am fost cuminte.. Cu gândul, evident, că şi in viitor, dacă o să vreau să mai fac ceva semnificativ, tot cu credit voi face. Unde am trăit pana acum?! Nu stiu… Puteaţi să-mi spuneţi şi mie, zău, că de fapt nu trebuia decât să dau o spargere la covrigărie şi să-mi rezolv problema. Nu huiduţi, chiar n-am ştiut. Unde sunt băncile, plăcintăriile şi covrigăriile alea unde te duci să dai spargere? Bănuiesc că e un cadru organizat, că n-am auzit de haos şi scandal, e vreun Caritas ceva? E foarte tare! Deja mă gândesc să-mi schimb maşina şi să mă mut în alt cartier. Cred însă că va trebui să ma orietez spre o farmacie, ceva, că doar o plăcintarie nu cred că ajunge… Dacă aş vrea să fac şi un concediu în afara ţarii, hmm…La toamna mai şi botez… Să bag şi o casă de schimb? Nu de alta, dar iau banii direct in valuta…Ceva tot imi scapă, chiar nu a văzut nimeni reclama, nu ştie nimeni detalii despre locatii, zonele mai bune. Ne băgăm?Să-i intreb pe domnii de la CNA, cred că ei ştiu mai bine, că doar, dacă era ceva dubios, aveau ei grijă să interzică reclama, cum că ar fi instigat...Dacă aflu ceva, vă spun. Proges rules, anyway! :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)