Tinerete fara batranete

Ma gandeam ca formularea “pe vremea mea” este de fapt un mijloc de a nu mai specifica defel cat a trecut de atunci, pentru ca toate amintirile ne sunt atat de vii in memorie incat nici noi nu realizam ca a trecut atat de mult timp. Ramanem marcati de tot ce ni s-a intamplat in copilarie si adolescenta si traim prin prisma acelor vremuri toata viata… Ne regasim in emotiilor celor care dau bacalaureatul si ne amintim cu placere cum era la facultate… De multe ori aproape ca refuzam sa credem ca au trecut 15-20 de ani de cand am terminat scoala si ne intrebam uimiti cand a trecut timpul. Suntem vesnici tineri si putem ramane asa daca acceptam ca timpul trece orice-ar fi, dar asta nu ne impiedica sa ne traim viata ca si cum am fi tineri. Curiozitatea, entuziasmul si mai ales curajul nebun de a experimenta sunt secretul tineretii fara batranete...Cand suntem mici ne dorim sa crestem sa fim mari, dar niciodata nu am realizat, de-a lungul drumului, ca in fiecare zi eram mai mari, intotdeuna am privit departe catre momentul cand... Poate din acest motiv nu am realizat, cand deja am ajuns mari, cat suntem de departe de ce-a fost... si ramanem conectati la acele momente cand visam...Batranetea este o devenire si vom fi batranii care vrem sa fim... Cand eram foarte tanara credeam ca toti batranii sunt la fel, te impiedici de ei peste tot, incurca drumul si bombane tineretul, critica tot si sunt nemultumiti de tot... Am realizat acum ca de fapt suntem si batrani asa cum am fost o viata, veseli sau morocanosi, multumiti sau frustrati, vorbareti sau retrasi, critici sau impaciuitori..Batranetea se poate pregati, daca ai ragazul sa te gandesti la ea, daca reusesti sa accepti inevitabilul devenirii si sa fii multumit de ceea ce esti.Sa ne bucuram de copilul din noi si sa avem grija de batranul ce va sa vina...