He he he, va asteptati sa scriu despre calificarea Stelei in Liga Campionilor? Ei bine nu am s-o fac! Vom mai avea o serie noua de reclame in care, de la sapun pana la bere, toate vor fi campioane sau pentru campioni, stirile din sport vor fi toate despre ce a mai zis marele Becali si in zilele cu meciuri, pentru cei care nu sunt microbisti va fi o buna ocazie sa iasa in oras, pentru ca la TV toti vor da ce fime proaste si ieftine mai au in licenta... Nimic nou sub soare.
Asa ca ma intorc la problemele noaste de campioni ce suntem... M-am uitat aseara la TV si am vazut pe Realitatea un talk show in care se discuta despre oamenii de afaceri. Regret ca nu am retinut numele invitatilor, cert este ca unul dintre ei era foarte vehement in a sustine ca oamenii de afaceri din top 300 al Romaniei ar trebui, spunea el, sa dea 1% din profit comunitatii pentru sustinerea acesteia, pentru construire de scoli, facultati etc... Vin si intreb: de ce? De ce considera romanii ca, cel care are, are vreo obligatie sa dea celor care nu au? Nu ajunge ca ofera locuri de munca si platesc la buget impozite? Atata vreme cat la noi nu exista un sistem de scutire de impozit pentru cei care vor sa sponsorizeze?!
Ca pe langa oamenii de afaceri cu cariera mai exista si afaceristi de ocazie, cei care dau un tun si apoi isi afiseaza bogatia, asa face parte din cultura noastra. Dar nu ar trebui sa mai fim atat de impresionati de toate astea si atunci nu ar mai avea satisfactie. Dar asta inseamna o anume cultura si educatie a omului, de care ducem lipsa la nivel national.
Imi spunea cineva ca atat vreme cat noi, cativa, gandim altfel, putem face diferenta. Si-am ras... Nu putem, pentru ca noi nu putem fi lideri, nu suntem modele si nu avem cum sa influentam.
Ma bucur, ce-i drept, sa observ ca nu sunt singura care vede lucrurile altfel decat sunt prezentate in tabloide si inca nu a murit speranta ca este loc si de mai bine... Doar suntem niste campioni, nu?
Ca sa incep cu inceputul, in zilele cu meci degeaba vrei sa pleci de-acasa ca la terase/restaurante au montat televizoare, asa ca ori nu gasesti loc, ori....vezi meciul.
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei suntem un popor care din vremuri de mult apuse tot astepta sa vina cineva "sa ne salveze". Strabunicul meu se uita pe cer si astepta americanii. Acum speranta ne e in oamenii bogati...hmm. E mai simplu sa stai cu mana intinsa decat sa faci ceva. Ma bucur ca inca mai speri. Eu nu mai cred demult ca in tara asta se poate schimba ceva, mentalitatea de exemplu...Sunt ceva mai pesimista, dar as fi foarte fericita sa-mi distruga pesimismul cateva schimbari in bine, cat de mici.
Merg si eu pe principiul ca suntem prea saraci ca sa ne permitem sa ne pierdem cu lucruri ieftine. Si cei care vor sa se imbogateasca au nevoie de un mediu si apoi tind sa ridice standardul. Daca ne creste nivelul economic, incepem sa mai facem cate ceva. Da, sper inca pentru ca si cei din jurul meu mai au nevoie de optimism. ma sacrific :)))
RăspundețiȘtergere