Ploua si frigul venit peste noapte m-a dus cu gandul la zilele de toamna din Sinaia, reci si umede dar pline de o incarcatura.
"15 Septembrie"... Pentru un om matur care salasluieste in Bucuresti deja aceasta data are conotatii ciudate. Aglomeratie, trafic, blocaje, copii neatenti, parinti cu buchete de flori.
Prefer sa ma intorc cu gandul la ceea ce era 15 Septembrie candva pentru scolarul din mine. In Sinaia...
In clasele I-IV era o dorinta de nou, o nerabdare de a o lua de la capat, entuziasmul de a mai fi trecut un an, de a fi crescut, de a fi mai mari cu un an decat altii. Pe atunci mergeam dimineata spre scoala afundandu-mi picioarele in frunzele de toamna cazute pe caldaram si zburatacindu-le in trecerea mea, cu o mare bucurie, fara a-mi pasa de grija cu care saraca mama imi lustruise pantofii in acea dimineata.
Apoi in gimnaziu lucrurile devenisera mai serioase, atunci am devenit mai atenta la tinuta, la drum si revenirea era o noua provocare. Aceleasi dimineti reci si umede le regaseam mai monotone. Atunci scoala chiar era un test pe care il luasem foarte in serios. Nu ma mai amuza drumul, iar pe colegi, dincolo de bucuria clasica din prima zi, ii scrutam cu privirea...
Si evident liceul, cel la care am privit cu cea mai mare bucurie... Diminetile nu le mai simteam nicicum, important era sa ajung cat mai repede, sa ma reintalnesc cu toti sa tocam, sa povestim, sa ne facem planuri... Atunci scoala era un bun prilej de a ne trai universul plin de sperante si energie. Atunci ochii unui baiat puteau deveni un intreg univers intr-o secunda si brusc si fizica si chimia si matematica pareau o gluma. Voi nu intelegeti cat de greu e sa inoti in ochii cuiva.
Atunci muzica era evadarea: toate convenientele dispareau in momentul in care aveam muzica noastra si falsa senzatie ca facem ce vrem in ciuda tuturor. Nu conteaza ca fiecare din noi aveam constiinta ca unele lucruri au greutatea lor. Invatam, dar nu voiam sa se stie. Provocam profesorii ca sa luam note mici si sa nu fim etichetati drept tocilari. Acum liceeni nu mai au aceasta optiune, acum fiecare nota le decide soarta la final... Noi stiam ca daca invatam, avem acces la facultate, chiar daca ne certam cu profa de franceza si luam un doi, sau chiuleam de la fizica si ne stricam media.
Pentru cele douasprezece zile de 15 Septembrie, fiecare in felul ei incarcata de trairi, prefer astazi sa rememorez anii de scoala si sa respir parfumul unei tinereti care ne va da la nesfarsit resurse de nostalgii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
parerea ta aici