Inainte vreme masterul, ca studiu post universitar, era un pas important in cariera si de cele mai multe ori ducea catre doctorat sau catre posturi altfel inaccesibile. De cand cu facultatile particulare si cu invatamantul "particular" de stat, numarul mare de absolventi a dus la un numar mare de masteranzi. A devenit foarte "cool" si "trendy" sa faci master. Daca nu ai master e ca si cum n-ai studii superioare. Si in conditiile acestei tendinte ascendente a cererii pentru studiile de masterat, evident ca in eterna si fascinanta Romanie aceasta devine o mica afacere. Si cei care intr-adevar vor sa faca un master pentru completarea studiilor si nu pentru CV sufera consecinta "globalizarii".
Taxele de inscriere la stat, nu doar la master, dar si la facultati sunt mult mai mari decat la facultatile particulare, ca doar ofera garantia unei diplome la o facultate de stat. Adaugand acestei taxe si taxele notariale pentru tot sirul de acte care se cere, ca doar trebuie sa traiasca si notarii, se ajunge la o suma nu tocmai de neglijat... si nu ma gandesc cei care au deja serviciu, ci la cei care spera sa-si gaseasca unul cu acel master. Si uite asa se naruie sperantele unor copii entuziasti, care chiar cred ca daca fac un master se deschid noi orizonturi...
Se promit niste locuri (10 subventionate si 10 cu plata) si in baza acelei promisiuni condidatii isi fac curaj si se inscriu. Alearga sa-si faca dosare, sa-si ia adeverinte si sa-si legalizeze acte si se duc plini de speranta. Li se programeaza un interviu si acolo, odata intrati in sala, afla ca de fapt cei 215 candidati nu se bat pe 10 locuri, ci doar pe 4, pentru ca 6 dintre ele sunt rezervate pentru absolventii de facultati din noul sistem Bologna (de 3 ani). Si pe acele 6 locuri nu sunt decat 8 candidati. Norocul lor ca s-au nascut mai tarziu, caci alt criteriu de selectare eu n-am gasit... Si comisia ridica din umeri.
Ramane intrebarea, de altfel simpla, de ce nu s-a anuntat numarul real de locuri sau cum sunt impartite, de ce nu au fost informati candidatii despre acest "mic detaliu" care le-a scazut la mai mult de jumatate sansele de reusita?
La fel de simplu e si raspunsul: pentru ca probabil mai mult de jumatate nu s-ar mai fi inscris...
Apoi mai vin si picanteriile pur romanesti, cand, asteptand pe hol sa intri la interviu, afli intamplator ca exista cateva persoane, vreo 3, 4 care au scrisori de acreditate facute de unul din membrii comisiei. Evident ca nu au nici o jena in a declara acest lucru... Si atunci totul se leaga... deci cele 10 locuri nu sunt decat 4 si nici alea 4 nu mai sunt, pentru ca exista deja cativa concurenti imbatabili...
P.S. Si cu putina sansa cea care a trecut prin toate acestea a intrat a 6-a din 215 candidati, dar cum doar 4 locuri erau subventionate, este a 2-a pe lista locurilor cu plata. Dar cum ramane cu cei care s-au vazut primii picati si care nu aveau ochii umezi de la ploaie?
Taxele de inscriere la stat, nu doar la master, dar si la facultati sunt mult mai mari decat la facultatile particulare, ca doar ofera garantia unei diplome la o facultate de stat. Adaugand acestei taxe si taxele notariale pentru tot sirul de acte care se cere, ca doar trebuie sa traiasca si notarii, se ajunge la o suma nu tocmai de neglijat... si nu ma gandesc cei care au deja serviciu, ci la cei care spera sa-si gaseasca unul cu acel master. Si uite asa se naruie sperantele unor copii entuziasti, care chiar cred ca daca fac un master se deschid noi orizonturi...
Se promit niste locuri (10 subventionate si 10 cu plata) si in baza acelei promisiuni condidatii isi fac curaj si se inscriu. Alearga sa-si faca dosare, sa-si ia adeverinte si sa-si legalizeze acte si se duc plini de speranta. Li se programeaza un interviu si acolo, odata intrati in sala, afla ca de fapt cei 215 candidati nu se bat pe 10 locuri, ci doar pe 4, pentru ca 6 dintre ele sunt rezervate pentru absolventii de facultati din noul sistem Bologna (de 3 ani). Si pe acele 6 locuri nu sunt decat 8 candidati. Norocul lor ca s-au nascut mai tarziu, caci alt criteriu de selectare eu n-am gasit... Si comisia ridica din umeri.
Ramane intrebarea, de altfel simpla, de ce nu s-a anuntat numarul real de locuri sau cum sunt impartite, de ce nu au fost informati candidatii despre acest "mic detaliu" care le-a scazut la mai mult de jumatate sansele de reusita?
La fel de simplu e si raspunsul: pentru ca probabil mai mult de jumatate nu s-ar mai fi inscris...
Apoi mai vin si picanteriile pur romanesti, cand, asteptand pe hol sa intri la interviu, afli intamplator ca exista cateva persoane, vreo 3, 4 care au scrisori de acreditate facute de unul din membrii comisiei. Evident ca nu au nici o jena in a declara acest lucru... Si atunci totul se leaga... deci cele 10 locuri nu sunt decat 4 si nici alea 4 nu mai sunt, pentru ca exista deja cativa concurenti imbatabili...
P.S. Si cu putina sansa cea care a trecut prin toate acestea a intrat a 6-a din 215 candidati, dar cum doar 4 locuri erau subventionate, este a 2-a pe lista locurilor cu plata. Dar cum ramane cu cei care s-au vazut primii picati si care nu aveau ochii umezi de la ploaie?
Intr-adevar, este o adevarata dementa cu fuga dupa masterate. Toti cei din aparatul administrativ al autoritatilor trebuie sa posede masterat. Si am vazut aici in orasul meu cum functioneaza masteratele. De aceasta data platite. Te inscrii, platesti taxa, faci proiectele si documentele care se cer in cursul anului, citesti cursul daca ai timp si participi la examene care oricum se trec. Pentru ca ai platit taxa si daca nu iei, profesorii si organizatorul pierd studenti si reputatie. Asa ca, masterul este o chestiune de bani si rabdare. Doar dureaza unul sau doi ani, nu?
RăspundețiȘtergereAceasta "globalizare" se vede cel mai bine la cei ca mine. Primesc cereri de angajare din partea unor absolventi cu masterat si experienta in tot felul de organizatii si, cand intrebi de oarece, respectiv/ul/a da din colt in colt pentru ca si examenele si masteratul sunt doar pe hartie. Realitatea e cu totul alta! Asta e Romania! Traim in ea si asta ne ocupa tot timpul....