Iata ca am trecut si prin experienta conceptului modern de "open space", transparenta si eficientizarea spatiului.
Am incercat sa plec fara prejudecati, am incercat sa vad partile pozitive ale unui spatiu generos in care legaturile se pot face mult mai repede, in care accesul la celalalt il poti avea fara sentimentul de invadare a spatiului privat si am crezut ca totul intr-adevar poate converge catre o mai mare eficacitate si o mai mare comunicare.
Ce cred acum?? Foarte simplu este o modalitate foarte eficienta de depersonalizare si de izolare a individului intr-o colectivitate. Acum nu mai suntem colegi, suntem vecini, in incercarea de delimitare a minimului spatiu vital necesar pentru a reusi sa te concentrezi, elimini absolut toate elementele disturbante. Acum un telefon care suna, e un oarecare telefon care suna. La cate sunt in jur, nu mai reactionezi, speri doar ca si cel caruia ii suna sa-l auda... Acum nu mai stii ce probleme are colegul, e deja prea departe si probabil voi descoperi necesitatea sedintelor de informare, open space-ul te indeparteaza mult mai mult de tot ce e in jur decat as fi crezut. O experienta foarte interesanta si indedita.
Zumzetul din jur care se poate asemana cu o sala de asteptare de gara sau aeroport.. probabil in timp se va estompa si probabil si senzatia pe care o resimti intr-un asemenea ambient, ca astepti de fapt sa pleci... undeva.. sa iesi, sa auzi linistea, sa-ti auzi gandurile sau mai rau, sa simti nevoia sa gandesti.
Ma gandesc ca e totusi trist ca oamenii aleg solutii de acest gen distrugand sentimentul ala de "acasa" pe care il poti avea chiar si la serviciu si care e necesar avand in vedere ca iti petreci la serviciu mai mult timp decat cu oricine drag si categoric mai mult timp decat stai acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
parerea ta aici