luni, 10 noiembrie 2008

A venit, a venit toamna...


In aceasta lume nebuna… plina de probleme si de nelinisti, am reusit pentru o zi sa ma refugiez intr-o lume de vis: o zi de toamna la Sinaia…
O dimineata rece si umeda, cu un cer gri… anunta o zi intunecata. Lipsa de somn si oboseala unui drum pornit cu noaptea in cap ma faceau sa-mi simt picioarele ca de plumb.
Am poposit pentru a ma reculege la mormantul parintilor... si m-am bucurat de florile cu care am inviorat coloritul de toamna... Povestindu-le ca de obicei ce prostii am mai facut, am zarit pe gard o veverita si mi-am adus aminte de vremurile cand ai nostri ne duceau in parc sa vedem veveritele zburdand prin pomi...
Curand cerul s-a limpezit si a aparut soarele stralucitor ... Muntii isi scaldau crestele in razele lui, purtand un brau de ceata la poale... intr-o splendoare care te amutea... In amintirea copilariei mi-am purtat pasii prin frunzele uscate si am incercat sa regasesc acel univers in care frumosul momentului era mult mai puternic decat gandul zilei de maine...
Pelesul l-am vazut in lumina apusului si’n susurul cristalin al Pelisorului...si am respirat aerul rece incercand sa fixez in suflet toata acea frumusete pentru a o purta cat mai multa vreme...

Un comentariu:

parerea ta aici