Cine n-are nepoti, sa-si cumpere!

Lui Gigi Becali i s-a furat masina. Nu Maybachul, pe ala il stie toata lumea si nu se atinge nimeni de el. Iaca, mai avea si el un Mecedes de care nu se stia... si, ghinion, s-a furat.
Ce face un om cand constata ca i s-a furat masina? Singurul lucru la care ma gandesc este ca suna la politie sa anunte si, in general, atunci cand o face, este gata consolat ca nu va fi gasita. La momentul la care suna, deja masina poate avea alte numere, eventual si alta culoare si e gata pusa in vanzare sau scoasa din tara.
Ei bine, nu la politie trebuie sa sunam, ci la "nepotii" lui Becali. Faci rost de numar, suni si le spui ca vrei masina inapoi intr-o ora. Si masina apare intr-o ora, in locul de unde a fost furata si cu plinul facut, si cu scuzele de rigoare din partea hotilor ca nu au stiut a cui este. Asta daca esti Becali!
Si hotii, niste amarati cu copii acasa, sunt iertati de marele patron si nu patesc nimic, doar trebuie sa poarte povara gandului ca s-a suparat Becali pe ei ca i-au schimbat muzica din masina...
Pe cine a sunat Gigi Becali si pana la ce nivel al mafiei din Bucuresti are el conexiuni?! Pana la varful acesteia... In conditiile acestea ce rost mai are sa filozofam asupra viitorului acestei tari ?!
Decat sa speram ca se va schimba ceva in bine in tara asta mai bine ne-am gandi sa schimbam tara, continentul si, poate cel mai bine, planeta...

resemnare

Sociologii isi exprima ingrijorarea fata de modul detasat in care romanii privesc criza, care incet, incet isi face simtita prezenta si la noi. De asemenea ei sfatuiesc mass-media sa trateze cu seriozitate criza si sa nu faca excese in prezentarea evenimentelor, nici sa nu lase populatia cu un sentiment de relaxare, dar nici sa nu abordeze tonuri grave pentru a nu crea panica.

E adevarat ca in momentul in care ceva independent de tine este prezentat in mod exagerat, tu, care nu stii de fapt la ce sa te astepti si nici macar nu stii ce optiuni ai, te poti lasa influentat de opiniile publice exprimate de diverse persoane mai mult sau mai putin avizate... Ceea ce este mai mult decat evident este resemnarea care pluteste in atmosfera. Eu nu cred ca romanii ignora ce se intampla, dar cred cu tarie ca s-au resemnat. Nu stiu care vor fi consecintele si nici macar nu stiu ce solutii ar exista. Nu inteleg implicatiile macroeconomice ale unei crize si trataeaza cu atitudinea celui care a trecut prin atatea incat inca o criza nu-l darama... Poate daca am intelege efectele crizei pe termen lung si am sti cum sa ne protejam ca tara, resursele si tot ceea ce este un atuu in fata unei astfel de crize, poate am reusi sa nu ne dezechilibram. Ar fi fost poate un moment bun sa nu ne mai preocupe orgoliile personale, politice sau de alta natura, dar solidaritatea la romani este o vorba de dansii inventata. Pe de alta parte dupa 19 ani in care tot sistemul politic si executiv a inselat increderea publica pentru a-si insusi beneficii personale, cum poti sa te simti reprezentat de ei si cum poti sa mai crezi ca facand un efort, la indemnul lor, se poate intampla ceva bun pentru tine sau mai bine zis nu se intampla ceva bun doar pentru ei?! Oamenii nu mai au incredere. Mai curand ar da crezare unui prezentator tv decat oricarui reprezentat al statului sau al vreunei institutii. Cu greu invatam sa ne asumam situatii si sa actionam in incercarea de depasire a unei crize. Ne lipseste orgoliul ca tara si popor,ne lipseste identitatea, ne lipseste ambitia, ne lipsesc liderii si mai ales ne lipseste coerenta. Luati rand pe rand, fiecare dintre noi am fi dispusi sa facem ceva sa fie mai bine, dar nu mai avem incredere ca ceea ce ni se spune sa facem este intr-adevar bine pentru noi. Deja ne-a intrat in reflex sa ne intrebam ce si mai ales cui ii iese ceva la afacerea asta. Si din pacate nici nu ne inselam prea tare. In fiecare criza cineva a stiut sa se pozitioneze bine si sa iasa castigat. Ideea este daca acel cineva care castiga din toate astea, poate oferi o solutie si pentru restul...

Resimt greutatea acestui an si recunosc ca pana si eu ma simt depasita de evenimente si tot ce pot sa fac este sa astept sa vad ce se va intampla. Cate planuri iti poti face cand nu stii ce s-ar putea intampla? Poti sa nu mai ai asteptari de mai bine, poti accepta ca va fi un an mai rau decat oricare altul anterior, dar nu poti sa faci nimic sa preintampini ceva abstract...

zapada...

Astept de ceva vreme sa se intample ceva frumos, sa pot relua sirul gandurilor mele pe acest blog.

Am ignorat criza financiara, nu pentru ca nu m-ar preocupa ci pentru ca nu am reusit sa-i inteleg toate aspectele si nu-mi place sa fac presupuneri pe teme care nu-mi sunt la indemana. A inceput razboiul din Gaza si am tacut... Un sir lung de evenimente care-si au radacini adanci in istorie si care se leaga unele de altele. Fiecare detaliu schimba perspectiva. Rusia a inceput santajul energetic pe fondul celor doua mari evenimente. Dincolo de toate astea ramane tristetea si resemnarea noastra. Am trecut intr-un nou an incercand sa ne incurajam unii pe altii ca va fi un an bun, poate mai bun sau macar cat se poate de bun. Am inceput sa apelam la stereotipuri de genul "sanatosi sa fim ca restul le ducem noi", lasandu-ne pe mana divinitatii sa ne scoata din impas...

Eu am avut curajul sa-mi spun ca va fi un an greu, mult mai prost decat precedentul, nu m-am bucurat de artificiile de revelion si nici de divertismentul ieftin cu care s-a incercat distrarea oamenilor. Am zambit amar... si am zis ca sper doar sa treaca repede si macar sa fie doar anul asta unul greu...

Astazi am reusit sa ma refugiez insa in bucuria acestei dupa-amiezi de iarna, cand fulgi mari se asterneau jucausi peste tot. Am iesit afara si am zambit din tot sufletul si am reusit sa ma detasez de toate grijile si gandurile... Este o seara de basm de care ma bucur. Am regasit aceasta bucurie si la altii si curand am constatat ca uneori ai si avantaje, daca nu esti sofer. Aceasta ninsoare minunata a divizat totul in doua: pietoni si soferi. Si am vazut multi oameni tristi, soferi... care au vazut o alta lume decat mine.
Pentru bucuria de a savura un spectacol de basm cu inocenta unui copil, imi multumesc acum pentru ca am amanat la infinit sa devin sofer...

Ninge si e frumos uneori sa te bucuri de momente magice si sa amani grijile si supararile si sa-ti redescoperi spiritul ludic.