Astept de ceva vreme sa se intample ceva frumos, sa pot relua sirul gandurilor mele pe acest blog.Am ignorat criza financiara, nu pentru ca nu m-ar preocupa ci pentru ca nu am reusit sa-i inteleg toate aspectele si nu-mi place sa fac presupuneri pe teme care nu-mi sunt la indemana. A inceput razboiul din Gaza si am tacut... Un sir lung de evenimente care-si au radacini adanci in istorie si care se leaga unele de altele. Fiecare detaliu schimba perspectiva. Rusia a inceput santajul energetic pe fondul celor doua mari evenimente. Dincolo de toate astea ramane tristetea si resemnarea noastra. Am trecut intr-un nou an incercand sa ne incurajam unii pe altii ca va fi un an bun, poate mai bun sau macar cat se poate de bun. Am inceput sa apelam la stereotipuri de genul "sanatosi sa fim ca restul le ducem noi", lasandu-ne pe mana divinitatii sa ne scoata din impas...
Eu am avut curajul sa-mi spun ca va fi un an greu, mult mai prost decat precedentul, nu m-am bucurat de artificiile de revelion si nici de divertismentul ieftin cu care s-a incercat distrarea oamenilor. Am zambit amar... si am zis ca sper doar sa treaca repede si macar sa fie doar anul asta unul greu...
Astazi am reusit sa ma refugiez insa in bucuria acestei dupa-amiezi de iarna, cand fulgi mari se asterneau jucausi peste tot. Am iesit afara si am zambit din tot sufletul si am reusit sa ma detasez de toate grijile si gandurile... Este o seara de basm de care ma bucur. Am regasit aceasta bucurie si la altii si curand am constatat ca uneori ai si avantaje, daca nu esti sofer. Aceasta ninsoare minunata a divizat totul in doua: pietoni si soferi. Si am vazut multi oameni tristi, soferi... care au vazut o alta lume decat mine.
Pentru bucuria de a savura un spectacol de basm cu inocenta unui copil, imi multumesc acum pentru ca am amanat la infinit sa devin sofer...
Ninge si e frumos uneori sa te bucuri de momente magice si sa amani grijile si supararile si sa-ti redescoperi spiritul ludic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
parerea ta aici