Moft corporatist

Pierzand aseara un timp pretios incercand sa refac un material din power point in document word, meditam la necesitatea existentei prezentarilor power point si care este mediul in care acestea se dezvolta foarte bine.
Am ajuns la concluzia care se rezuma in doua cuvinte: Moft Corporatist!
Se fac prezentari power point la sedinte, conferinte, si alte inte... pentru ca sunt mai spectaculoase, pentru ca prezinta acel design care sa poata compensa probabil ... no comment pentru ce anume...
In timp au devenit un “must have” sau “must do” si uite asa exista oameni care stau si buchisesc sa bage informatii intr-un format trendy, dar greu de realizat, cu import de tabele si chin de incadrari, cu informatii succinte si cenzurate sa intre in pagini si de cele mai multe ori contra cronometru, pentru ca si situatiile, lucrarile, prezentarile se fac pana in ultimul moment si presiunea cea mare este pusa pe cel ce trebuie s-o introduca in formatul power point, repede si bine.
Acele prezentari sunt apoi multiplicate si date fiecarui participant la eveniment, caci asa este frumos, sa oferi informatia fiecaruia sa te poata urmari... Apoi toate ajung cu putin noroc la reciclare sau direct la gunoi...
Radeam in sinea mea aseara... pentru ca aveam un curs de 396 de pagini de power point si ma gandeam la cel care a stat sa-l redacteze..., ca doar nimeni nu-si imagineaza ca un profesor universitar ar sta sa faca asa ceva. Deci probabil un student entuziast sau din contra unul obedient... a stat si si-a mancat timpul si nervii cu realizarea a 396 de pagini cu informatii, clasificari, subclasificari, tabele, formule, incadrari, titluri si subtitluri, culori, sublinieri... Ei bine... si eu eram la celalalt capat incercand sa scot toata acea informatie si s-o pun intr-un word, cu aceeasi muca de titan de realiniere, de subliniere, de incadrare, de reconstructie a tabelelor si a formulelor, de delimitare a capitolelor, subcapitolelor si asa mai departe...
Si asta doar pentru ca, intamplator un profesor universitar a fost cu acest curs la o conferinta undeva incercand sa-si prezinte munca si sa impresioneze noua generatie corporatista...
Dar recunosc ca am fost impresionata la final cand am obtinut un frumos curs, ordonat si discret, usor de citit si invatat si de doar 67 de pagini.
E impresionant, trebuie sa recunoasteti sa faci o prezentare power point de 396 de pagini dintr-un document de 67 si revin la cele doua cuvinte care m-au strafulgerat: Moft corporatist!

Monarhia si natiunea

Am asistat oarecum amuzata la scena politica in prag de alegeri prezidentiale si recunosc ca am fost mai mult decat retinuta cand am aflat de intentia principelui Radu.
Intai am spus ca am prejudecati si am asteptat sa ma obisnuiesc cu ideea. In fond este o figura noua, este un candidat tanar si ar putea schimba un pic rutina si obiceiurile seniorilor. Tot nu-mi suna bine deloc ca familia regala se implica intr-un joc politic la un asa nivel, caci practic aceasta va fi atrasa intr-un joc murdar din dorinta de a se implica in politica statala, de a face mai mult decat ce poate face cu statutul de monarhie fara tara... Pot sa le inteleg dorinta de a se implica asa cum le-am inteles si sustinerea principelui Radu de-a lungul timpului. La un moment dat chiar admiram hotararea principelui, implicarea lui, seriozitatea cu care isi asuma statutul, scolile pe care le-a urmat dupa ce a intrat in familia regala si detasarea lui de tot ceea ce fusese inainte, curajul de a crede si de a se lupta sa-si croiasca o alta imagine si de a raspunde cerintelor statutului pe care cu cinste l-a primit.
Dar iata ca odata anuntata intentia de a candida, deja multe dintre impresii si imagini s-au spulberat. Multele scoli absolvite in strainatate (Harvard...) s-au dovedid a fi doar niste cursuri de doua saptamani cu atestat de participare si probabil multe se vor descoperi in acest fel... stirbind imaginea pe care cu greu si-a construit-o.

Ceea ce insa mi-a infrant si farama de toleranta de care am dat dovada a fost afirmatia principelui Radu despre omul de afaceri Dinu Patriciu cu care a fost asociat de catre mass media: “Reputatia unui om de afaceri ca Dinu Patriciu este suficienta ca sa nu-ti fie rusine cu asta”
Aceasta afirmatie mi s-a parut a fi un afront adus ideii de monarhie care inca a mai ramas in mintea romanului de varsta a 3-a. Nu m-a surprins afirmatia, caci putine ma mai surprind in politica, lipsa diplomatiei m-a surprins.
Pentru cate a facut Monarhia pentru tara asta si ca sa nu vorbesc acum despre ce s-a intamplat in vechime, lucruri pe care le gasesti in carti si care nu s-au studiat la istorie atat amar de vreme, o sa aduc aminte de lucruri intamplate in istoria contemporana, de lobby-ul facut de Casa Regala Romaniei pentru aderarea la NATO si in Uniunea Europeana, lobby care ne-a adus sustinerea de catre Belgia, Olanda, Marea Britanie si Spania, lucru deloc de neglijat... Asta mie mi se pare o carte de vizita pentru orice candidat, parte a Casei Regale, la orice fel de alegeri, nu onoarea de a fi sustinuti de un controversat om de afaceri.
Si cand discut problema candidatului din partea Casei Regale, nu stiu de ce nu il pot vedea asociat cu ideea de presedinte si cu lupta pentru aceasta pozitie; mai natural si mai firesc l-as vedea ca europarlamentar, de exemplu, pentru ca avem nevoie de oameni care sa aiba un cuvant de spus in Parlamentul European si care sa se bucure de sustinere. Si ar putea astfel, poate, sa ramana detasati de jocurile politice interne...

Cristos a Inviat!

Florii

Politicianul Vadim

Despre Gigi Becali nu am mai scris dupa acel incident cu masina, cand m-am sesizat ca a fost lasat in pace un om care a apelat la interlopi pentru a recupera un bun furat, a facut public asta si nu s-au luat masuri.
Cand s-au luat masuri, desi exagerate ca abordare, am considerat a fi totusi firesc si deci, nu am acordat o atentie deosebita incidentului si n-am vorbit despre el pe blog...
Abia astazi mi-a atras atentia un eveniment...
Corneliu Vadim Tudor l-a invitat pe Gigi Becali sa participe la alegerile parlamentare pe listele PRM. Ei bine, iata, solutia multor probleme, un schimb reciproc avantajos si o rezolvare a problemei politice cu care s-a confruntat PRM-ul...
A fost mai mult decat evident ca incurajarea Partidului Noua Generatie a fost o miscare politica de dezamorsare si scoatere din competitie a Partidului Romania Mare, si inca una reusita. Ceea ce face acum politicianul Vadim Tudor este un soi de strategie de razboi atacandu-i pe adversari cu propriile arme. Singurul care nu intelege acest joc politic este Becali. Dar pe el nu-l intereseaza politicul, il intereseaza economicul si atata vreme cat economicul lui are de castigat au loc si ceilalti pe langa el sa-si faca jocurile.
Ceea ce castiga Becali prin aceasta participare la europarlamentare este IMUNITATEA. Ce poate fi mai potrivit pentru el in aceasta perioada?! A semnat o adeziune si brusc nu va mai avea nevoie de 16 avocati ci de unul care sa amane procesul pana dupa alegeri...
Vadim, pe de alta parte, ar putea reintra in cartile politice si cred ca ar fi o revenire cu ecouri...
Chiar am sperat sa dureze mai mult, chiar am crezut ca vom reusi sa scapam de tenta extremista. Dar cand am vazut multimea de narod stransa sa-l sustina pe Becali la tribunal... m-am lamurit despre ce fel de popor avem si da, nu este relevanta clasa politica fara oameni ca Vadim si Becali care sa-i reprezinte pe cei multi, napastuiti si manevrabili.
Poate daca procurorii amanau dosarul pana dupa alegeri , mai respiram si noi o vreme linistiti...