Monarhia si natiunea

Am asistat oarecum amuzata la scena politica in prag de alegeri prezidentiale si recunosc ca am fost mai mult decat retinuta cand am aflat de intentia principelui Radu.
Intai am spus ca am prejudecati si am asteptat sa ma obisnuiesc cu ideea. In fond este o figura noua, este un candidat tanar si ar putea schimba un pic rutina si obiceiurile seniorilor. Tot nu-mi suna bine deloc ca familia regala se implica intr-un joc politic la un asa nivel, caci practic aceasta va fi atrasa intr-un joc murdar din dorinta de a se implica in politica statala, de a face mai mult decat ce poate face cu statutul de monarhie fara tara... Pot sa le inteleg dorinta de a se implica asa cum le-am inteles si sustinerea principelui Radu de-a lungul timpului. La un moment dat chiar admiram hotararea principelui, implicarea lui, seriozitatea cu care isi asuma statutul, scolile pe care le-a urmat dupa ce a intrat in familia regala si detasarea lui de tot ceea ce fusese inainte, curajul de a crede si de a se lupta sa-si croiasca o alta imagine si de a raspunde cerintelor statutului pe care cu cinste l-a primit.
Dar iata ca odata anuntata intentia de a candida, deja multe dintre impresii si imagini s-au spulberat. Multele scoli absolvite in strainatate (Harvard...) s-au dovedid a fi doar niste cursuri de doua saptamani cu atestat de participare si probabil multe se vor descoperi in acest fel... stirbind imaginea pe care cu greu si-a construit-o.

Ceea ce insa mi-a infrant si farama de toleranta de care am dat dovada a fost afirmatia principelui Radu despre omul de afaceri Dinu Patriciu cu care a fost asociat de catre mass media: “Reputatia unui om de afaceri ca Dinu Patriciu este suficienta ca sa nu-ti fie rusine cu asta”
Aceasta afirmatie mi s-a parut a fi un afront adus ideii de monarhie care inca a mai ramas in mintea romanului de varsta a 3-a. Nu m-a surprins afirmatia, caci putine ma mai surprind in politica, lipsa diplomatiei m-a surprins.
Pentru cate a facut Monarhia pentru tara asta si ca sa nu vorbesc acum despre ce s-a intamplat in vechime, lucruri pe care le gasesti in carti si care nu s-au studiat la istorie atat amar de vreme, o sa aduc aminte de lucruri intamplate in istoria contemporana, de lobby-ul facut de Casa Regala Romaniei pentru aderarea la NATO si in Uniunea Europeana, lobby care ne-a adus sustinerea de catre Belgia, Olanda, Marea Britanie si Spania, lucru deloc de neglijat... Asta mie mi se pare o carte de vizita pentru orice candidat, parte a Casei Regale, la orice fel de alegeri, nu onoarea de a fi sustinuti de un controversat om de afaceri.
Si cand discut problema candidatului din partea Casei Regale, nu stiu de ce nu il pot vedea asociat cu ideea de presedinte si cu lupta pentru aceasta pozitie; mai natural si mai firesc l-as vedea ca europarlamentar, de exemplu, pentru ca avem nevoie de oameni care sa aiba un cuvant de spus in Parlamentul European si care sa se bucure de sustinere. Si ar putea astfel, poate, sa ramana detasati de jocurile politice interne...