Viata si dansul

Viata este ca un dans... Intotdeuna la dans se spune ca e important cel care conduce, el da linia, el da ritmul, el da directia, ceea ce nimeni niciodata nu a inteles este ca partenerul care este condus este cel care, ori trebuie sa intuiasca cu o fractiune de secunda inainte miscarea partenerului, ori trebuie pur si simplu sa aiba ritmul in sange si mobilitatea necesara sa il poata urma pe cel ce conduce.
Dansul atunci cand te potrivesti cu partenerul este o plutire, niciunul nu se gandeste la urmatorul pas si niciunul nu are grija ca celalalt poate gresi... Totul este o plutire, o armonie dincolo de cuvinte, un schimb reciproc de energii care fac ca totul sa mearga fara oprire...
Daca cel care conduce greseste pasul, celalalt si macar pentru o fractiune de secunda va fi in contratimp, daca cel care este condus nu intuieste pasul, totul va fi in contratimp. ceea ce facem noi oamenii in general este sa ne afisam orgoliul intr-un moment de nearmonizare in loc sa ne concentram eforturile pentru a ne recoordona si a reintra in ritm, nu facem decat sa cautam vinovatii. "Tu ai gresit pasul", "ba nu, tu nu ai fost in stare sa te tii dupa mine"... si totul cade in derizoriu. Din arta totul cade in vulgar...
Adevarata arta a dansului, a vietii, este sa fii capabil, fie ca esti condus sau conduci, sa reechilibrezi perechea, sa ai prezenta de spirit si puterea de adaptarea ca pasul gresit al celuilalt sa nu se observe si totul sa para o plutire...
Din pacate viata nu este un blues... Avem nevoie de mai mult decat o leganare usoara sa putem sa facem fata acestui dans.... Schimbarile de ritm nu ne vor da niciodata ragaz, depinde doar de noi sa improvizam ca dansul sa mearga pana la capat.