Politica pasilor marunti

A venit momentul unor bilanturi in viata mea si meditam, privind rezultatele, ca intotdeuna am adoptat politica pasilor marunti... Nu am crezut niciodata in schimbari majore peste noapte, nu am fost niciodata adepta valurilor, a castigurilor peste noapte, a ascensiunilor rapide, a iesirii la rampa, a epatarii, a demonstratiilor de forta, a instigarilor, a luptei pe fata sau de guerilla, a razbunarilor sau a afronturilor. Nu am indraznit prea mult si nu am realizat prea multe. Am preferat comfortul evolutiei lente, a parcurgerii etapelor, armistitiilor, a pacilor tactice si a negocierilor.

Intotdeuna am considerat ca in functie de conjuncturi si contexte, in functie de pozitionare si de planurile pe termen lung facute, poti sa o iei intr-o directie sau alta, pas cu pas... Doar ca atunci cand adopti politica asta ai nevoie de rabdare, de consecventa si de asumarea scopurilor finale, ceea ce inseamna ca nu te poti lasa prada sentimentelor de moment, nu poti arunca totul in aer pentru ca ai fost jignit, nedreptatit sau pentru ca pur si simplu esti revoltat. Planurile au fost revizuite, schimbate, repliate pe realitati si evenimente si scopurile au fost urmate cu toate deturnarile de pe parcurs.

Nu poti trai intens clipa, nu poti savura gustul placut al momentului, dar poti avea linistea ca tot ceea ce ai facut a avut un scop si o finalitate.

Numai ca uneori o politica a pasilor marunti poate insemna si o castigare a bataliilor , dar la final, prin evaluarea situatiei de fapt, sa constati ca in fapt razboiul e pierdut... Glorie de forma si faliment de fond.

Dar am curajul de a ma uita in ochii tuturor celor care mi-au tulburat viata si am mandria de a fi in picioare si pe drumul meu.

Dar privind inapoi ma gandeam ca politica asta apartine oamenilor care au timp, pentru ca e o abordare pe termen lung si graba sau nerabdarea nu au cum sa sustina un astfel de demers.
In ce masura am stiut sa-mi traiesc viata?! nu as putea spune. Pretul platit pentru un cap sus si o reputatie buna poate fi mare uneori. Dar multumirea personala si sansa pe care singura mi-am dat-o, chiar daca poate prea tarziu, la un nou inceput, sunt nepretuite.

Incerc sa nu ma gandesc la cate nu am facut, de cate lucruri m-am privat, cate lucruri nu mi-am permis, cate nu am avut voie, ce am ales sa nu fac si ce nu am putut efectiv sa fac.

Ma bucur acum de o liniste care imi rasplateste din plin lungul sir de frustrari si suferinte si privesc un rasarit de soare mai frumos ca niciodata.

(Arcul de Triumf)

Cerc vicios

Astept o vreme in care sa dau ragaz gandurilor sa se desfasoare... Tot mai des ma surprind furand clipe realitatii pentru a medita fugar la ce as vrea sau ar trebui sa ma gandesc, rezumate ale unor ganduri ce as vrea sa se intample... si restantele sunt din ce in ce mai mari.
Orice prilej devine un derapaj in visare, o evadare in lumea gandurilor pe care o vizitez din ce in ce mai rar, gandurile frumoase, meditatiile, ideile si planurile launtrice... Am constatat ca de fapt lumea mea este ocupata de griji si nelinisti si parca nu-mi mai permit sa fiu eu, cu emotiile mele, cu visurile mele, cu planuri si sperante. Intotdeuna ma gandesc ca ar trebui candva sa...
In pragmatismul acestei lumi ajungem sa gandim in termeni de scop, beneficiu, deadline, rentabilitate... Suntem atat de expusi si totodata parte din acest angrenaj al pragmatismului, cu reguli si artificii, cu manipulari si interese, incat ajungem sa nu mai credem in nimic... Nu ni se mai da dreptul la visare,  vesnic cineva ne arata ca ne inselam, ca nu suntem realisti, ca nu intelegem adevaratele intentii, scopuri, interese... Dar uneori avem nevoie sa nu mai intelegem, sa credem ca poate nu este asa.
Intrebarea este oare cat ne costa? Si la fel ma intreb acum, oare nu asta e pretul pe care il platesc pentru ca mi-am permis sa visez, sa cred ca lucrurile sunt altfel si am ajuns prinsa intr-un vartej de griji, probleme si complicatii care acum nu-mi mai dau ragazul sa evadez in lumea mea? Platesc un pret fara a invata nimic, dorindu-mi in continuare sa sfidez o lume in afara careia nu pot trai...