vineri, 24 iulie 2009

Invatamantul nostru cel de toate zilele

Ma tot uit de o vreme la scandalul din jurul Universitatii Spiru Haret.
Multi studenti, multe facultati, multi absolventi, multe diplome.
Minitrul invatamantului face un joc de imagine prin atitudinea intransigenta cu care trateaza problema, din punctul meu de vedere gresit, abordand o singura universitate, lasand loc de discutii si scenarii, ca de, doar traim in Romania si stim ca nimanui nu i se intampla mai nimic pana cand nu deranjeaza pe cineva.
Nu stau sa discut acum despre cine a fost deranjat de cei de la Spiru Haret sau cine are de castigat de pe urma acestui scandal...
Pentru ca in fond problema, radacina este undeva mai departe in ograda doamnei Ministru al Invatamantului... si anume, de ce este posibil ca atatia tineri sa fie studenti. De foarte multa vreme discut despre aceasta problema, despre bagatelizarea examenelor si despre devenirea invatamantului un soi de bun de consum pentru toate buzunarele...
Daca bacalaureatul nu ar fi un examen formal pe care sa-l ia toata lumea si si-ar recapata acel sens pe care l-a avut initial de treapta catre un invatamant superior de prima selectare a celor care pot sa faca mai departe o scoala, nu ar mai fi tara asta plina de intelectuali someri, eventual si cu 2 facultati... dar atata vreme cat toti au acces al invatamantul superior, pana la urma de ce invatamantul superior nu ar face acelasi lucru? Da acces liber tuturor sa parcurga o scoala si sa ia o diploma.
Mai departe problemele raman, problemele de fond, legate de competenta, legate de capacitate, legate de posibilitatea de a face ceva, legate de locurile de munca, de cerere si de oferta...
Doar ca opinia publica va fi din ce in ce mai revoltata ca nici cu facultate nu mai faci nimic in tara asta.. saracii tineri, ca nu-si gasesc loc de munca...
E trist ca toti se canalizeaza pe samanta de scandal si nu se face deloc o analiza profunda a realelor probleme din invatamant care incep de la cel primar, continua in scoala generala, se accentueaza in liceu si evident se desavarsesc in invatamantul superior. Din pacate este un organism in care toate sunt legate.
Nu ma intereseaza ca dispare o universitate si apare alta, ca poate nu dispare pentru ca apar interese politice si se gasesc solutii, ca de fapt si invatamantul de stat a devenit un invatamant semi gratuit si ca taxele la stat sunt cu mult mai mari decat la particulare si probabil cei de la facultatile de stat resimt faptul ca multi se reorienteaza catre invatamantul particular din ratiuni financiare... Ceea ce m-ar interesa si m-a interesat intotdeuna a fost o gandire de ansamblu a reoganizarii din invatamant, o reevaluare a acestuia si o restructurare pe niste criterii solide si mai ales intr-un sistem coerent si consolidat...
Avem nevoie de invatamant, avem nevoie sa avem incredere in invatamant si nu ne-o vom recapata doar prin disparitia unei universitati particulare.
Parerea mea...

luni, 13 iulie 2009

. . .


Astazi trebuia sa fie ziua mamei...

marți, 7 iulie 2009

Drum bun, Michael...

E ultimul moment cand as putea sa scriu un gand in memoriam Michael Jackson. De aproape 12 zile incerc sa gasesc cele mai potrivite cuvinte si momentul pentru a o face. Nu le-am gasit pe niciunele, dar acum chiar simt ca, indiferent daca ai fost sau nu fan… te opresti o clipa si acorzi acel moment de tacere…

N-am fost, si-o recunosc, nici fan, nici admiratoare a lui, si totusi iata-ma acordandu-i acea clipa din viata mea pe care si-a dorit-o si pentru care s-a lasat devorat la propriu de destin si de faima… Pentru ca am puterea sa recunosc ca dincolo de imagine a fost o suferinta si un sacrificiu, o cautare a acelui timp pierdut si o speranta ca prin succes si faima va reusi sa le aiba…Cam de cand noi avem primele noastre amintiri despre noi ca oameni, de la 5 ani, el a intrat in lumea showbizului si, de atunci, nu s-a mai oprit pana a murit… Cineva intotdeuna i-a cerut ceva, cineva intotdeuna a vrut ceva de la el, iar el in aceasta jungla nu a stiut cum sa razbata.
Si totusi, dincolo de suferintele, angoasele, frustrarile si mutilarile sufletesti, a avut puterea sa se ridice si sa incerce sa schimbe ceva.
A iubit lumea, a iubit oamenii si a incercat sa faca o lume mai buna. Nu a reusit, dar ne-a pus pe toti pe ganduri:
Conteaza daca esti negru sau alb?
Putem sa facem o lume mai buna?
Le pasa de noi?