Generatie de cretini!

Aparent o zi normala, un autobuz, o alta seara, un alt drum spre casa. Usile se inchid si la un moment dat un aurolac, nu mai mare de 10-12 ani, incepe sa urle sa-i deschida usile. Autobuzul isi continua drumul nestigherit in timp ce aurolacul nostru incepe sa tropaie nervos, sa dea cu picioarele in “pereti” si cu pumnii in geamuri. O femeie se intoarce spre el si-l atentioneaza si specimenul ia foc.
“Ce te dai la mine, ai ceva cu mine?” si da sa dea in biata femeie... Un barbat se duce la specimen il ia de guler si-i spune: “Oamenii astia vin obositi de la serviciu si nu au nevoie de scandalul tau”
Totul se petrecea chiar langa mine. I-am vazut privirea plina de ura a copilului, a ezitat un pic si-a schimbat mimica si apoi foarte hotarat a spus:
“Haide, ma, da! Da!” Primul meu gand a fost “sper sa nu dea!”. Omul, foarte calm i-a zis
” Nu dau in tine, te iau si te duc la sectie, asta o sa fac” si l-a impins catre usa. Oamenii au inceput cu urale si sustineri fervente, “Foarte bine, asa-i trebuie” Aurolacul a luat foc instant , a inceput sa urle de parca atunci il taia cineva, s-a tavalit pe jos si dadea din picioare ca apucatul. Un respectabil domn pensionar si sotia lui, care priveau cu satisfactie totul au zis “Da-i Dom’le doua in cap!!!” Moment in care m-am trezit vorbind “Ar fi bine sa nu-i dea...”
“Cum adica ar fi bine?? Asa, luati-le apararea, ca ei o sa va fie sustinerea la batranete, astia ca el!” "Da, din pacate" am spus eu. “Ma gandeam la domnul cand am spus ca ar fi bine sa nu dea”
“Pai da, luati-l acasa daca va e drag! Va place ce face?! E normal sa faca asa ceva? Ca o fac intentonat sunt scoliti sa ne dea in cap” Nu stiu de ce am simtit nevoia sa-mi justific afirmatia, mai ales ca un alt domn pensionar din spate m-a intrebat de ce am spus ca ma gandesc la domnu’? “Pentru ca legea nu ne permite sa dam in ei si domnul ar putea avea probleme daca o face”
Nu vreti sa stiti cum au sarit! Respectabila pensionara din fata mea, de altfel, coafata, fardata, aranjata pensata, tantosa a inceput” Ce lege dmnisoara, ce lege ce o tot dati cu legea??? N-a dat nimeni in el, unde ati vazut ca a dat, de ce vorbiti daca nu stiti??” Si au inceput o tirada intreaga incercand sa dea senzatia ca eu as fi afirmat ca s-a dat in copil... Moment in care evident ca a trebuit sa mentionez ca nu am spus ca s-a dat in copil, am spus ca ei l-au sfatuit pe domn sa o faca.
Domnul a coborat cu copilul la prima statie, copilul se tavalea pe caldaram si urla in timp ce bietul om se chinuia sa-l tina cumva sa nu se loveasca si sa sune la 112 probabil, in acelasi timp. L-am admirat pentru disponibilitatea de a se opri din drum, de a-si rupe din timp si a lua atitudinea corecta fata de o asemenea situatie...
Intre timp calvarul din autobuz continua.
“Asa credeti voi ca in tara asta lucrurile se rezolva uitandu-ne unii la altii, nu? Stam ca prostii sa ne dea in cap” a spus un alt combatant.
“Nu stam ca prostii, luam atitudine, anuntam autoritatile si institutiile autorizate, nu instigam la bataie. Sau daca vreti sa o faceti, asumati-va gestul, nu puneti pe altul”
Cuvantul instigare a produs o reactie chimica puternica si pensionarul vinovat:
“I-as gaza pe toti, i-as baga undeva si i-as gaza!!! I-as bate pana ar ramane lati!De-aia se duce tara de rapa ca se gasesc oameni ca tine care sa le ia apararea neispravitilor” Sotia lui il sustinea de pe margine “Uita-te la tine domnisoara, te crezi desteapta, esti o cretina. Sunteti o generatie de cretini, nu aveti nimic in cap, o dati cu legea si va credeti destepti, sunteti prosti ca noaptea”
Deja coborau si eu rasuflam usurata “Ar fi bine sa fie toti cretini ca mine...”
Ramasese un ultim combatant si intre timp inca o tanara mi se alaturase. “Problemele nu se rezolva cu pumni si exterminare” Combatantul a disparut in multime.
Am ramas cu un zambet amar. Nimeni niciodata nu mi-a zis ca sunt cretina si nu as fi crezut ca sustinand respectarea legii si responsabilizarea institutiilor pot fi considerata o degenerata. E adevarat ca afirmatia a fost facuta de catre niste oameni deja depasiti de realitatile actuale, care traiesc din amintirile unor vremuri cand legea era facuta de oameni ca ei si daca ieseai din rand si spuneai ce gandesti erai saltat si probabil eliminat sub o forma sau alta.
Raman inca impresionata de acel domn care a luat atitudine si sper ca in final sa reusim toti sa ne iesim din inertie si sa ne rupem din timp pentru a cere autoritatilor si institutiilor sa-si faca treaba pentru a putea sa nu ne mai simtim nesiguri si amenintati, de specimene care nici ele nu au nici o vina ca sunt in lumea in care sunt si altceva nu stiu...