De vacanta

Pluteste atmosfera de vacanta in aer. Lumea e relaxata, imbracata lejer si parca mai putin incruntata… Tramvaiele si metrourile sunt si ele cu regim de vacanta… Stai si astepti privind in zare, nu tractoare, nici vapoare, nu tramvaie calatoare… Dupa 20 de minute de asteptare apare in zare pasarea de fier zgomotoasa, deparca s-ar grabi… la ce bun, oricum am intarziat toti cei cativa care ne indreptam spre serviciu cu cel putin 20 de minute… Zarva mare… “inteleptii satului” gonesc spre piata. Mici si cocarjati, adusi de spate, se zbat sa-si faca loc in fata, sa poata simti briza in momentul in care se deschide usa… Senzatii tari pe care noi nu le intelegem… Inca doua opriri si ajungem la locul in care noi, cei tristi, ne indreptam spre metrou... O trecere de pietoni ce a rezistat tuturor sapaturilor, se mai zareste la un coltz, si un semafor pus cu 10 m inaintea ei semnalizeaza inutil in timp ce toti traverseaza pe rosu... Am incercat de cateva ori sa fortez partenerii de drum sa stea pe margine alaturi de mine pana ce semaforul se face verde. Am esuat lamentabil... oamenii grabiti se aruncau in fata masinilor, care opreau cuminti si asteptau. Cand semaforul se facea verde... indrazneam sa calc trecerea si masinile ma claxonau. Statusera destul pe loc pentru ceilalti, ce mai voiam eu? Ma simt cumva speciala, sunt smechera? Altadata sa trec cand se trece, nu cand vreau eu!... Am asteptat umila sa treaca grabitii soferi si cand s-au terminat am pasit timid, privind cu coada ochiului spre semafor.. era rosu! Asa da, e in regula..La metrou lumea se invioreaza, racoarea misterioasa ce vine dinspre tunele ii trezeste la viata..privesc spre ceas, ora e tarzie, iar cronometrul imi arata invariabil cat a trecut de la ultimul metrou. La ora asta doar dupa 8 minute cronometrul iti spune ceva. Ma tot intreb de ce am ramas privind mereu in urma?... De ce trebuie sa stim de cata vreme au plecat ceilalti, in loc sa stim cand vom pleca noi?? E inca un mister al natiei noastre pe care nu il deslusesc... Naluca se aude vuind... si apare cu suierul sau... Aglomeratia nu ne mai sperie.. racoarea de pe peron devine amintire si in noul sarpe modern, stam tacuti si asudam... Noua tehnologie ofera confortul fonic, dar nici o modalitate de ventilare, nici un geam care sa-ti ofere comfortul psihic ca ai putea sa schimbi ceva. Aerul conditionat e construit sa faca fata la conditii normale de drum, cand trenurile vin la 3 minute, ca in germania si toata lumea sta jos. Inca nu am aflat daca din constructie sau voit, din economie nu se poate regla sa faca fata si la aglomeratie... Observ afisul pe care sunt scrise regulile de circulare cu metroul si un numar de telefon pentru reclamatii si recomandari... O fi sunat cineva vreodata? Ma roade curiozitatea, dar nu atat de tare incat sa sun eu insami, ma solidarizez cu toti cei resemnati si-mi mut privirea spre afisul de la Orange cu batausii haiosi care zambesc cu aceeasi gura... la cele 20 de minute intarziere de la tramvai s-au adaugat inca 10 de la metrou... Dar este vara...seara vine tarziu si oricum seara preferi sa pleci pe inserat...Incepe o noua zi... Afara ploua si sunetul ploii si ecoul tunetelor imi dau o stare de melancolie..